Nutreţul însilozat este un preparat furajer rezultat prin instituirea unei fermentaţii anaerobe controlate, într-o biomasă vegetală formată din furaje verzi sau produse agricole secundare.

CONDIŢII PENTRU CALITATE

Intensitatea şi natura proceselor fermentative care au ca efect formarea acizilor organici conservanţi (acid lactic, acid acetic), în cursul maturării silozului, depind de:

• natura furajului;
• conţinutul în apă şi glucide fermentescibile al plantelor;
• tehnologia aplicată.

Ce adaosuri folosim?

La cele două tipuri de silozuri, concomitent cu tasarea, în funcţie de caracteristicile sortimentelor furajere se poate interveni cu diferite adaosuri, mai utile şi la îndemâna fermierilor fiind cele biologice. Sunt preparate pe bază de monoculturi sau policulturi de bacterii acido-lactice şi propionice selecţionate, la care se mai pot asocia şi drojdii sau micete producătoare de enzime sau chiar enzime ca atare.
Utilizarea drojdiilor se explică prin faptul că aceste microorganisme fiind aerobe, consumă din oxigenul aflat, în primele faze ale însilozării, în biomasa vegetală. Astfel, acestea contribuie la instalarea mai rapidă a anaerobiozei. Este de notat şi îmbunătăţirea mediului în vitaminele complexului B.
Produsele biologice poartă denumiri comerciale ale firmelor producătoare. Ele se obţin pe baza unor culturi selecţionate de: Lactobacillus plantarum, casei, bulgaricus, bifidus; Streptococcus faecium; Pediococcus acidolactici, pentosaceus; Lactococcus lactis lactis; Propionibacterium Shermanii; Bacillus subtilis.

Procese microbiologice

La începutul însilozării plantelor, tehnologia aplicată influenţează două procese microbiologice oarecum antagonice, şi anume:
• reducerea activităţii bacteriilor coliforme, butirice, acetice, de putrefacţie şi a mucegaiurilor (care reprezintă şi ponderea cea mai mare a florei epifite);
• favorizarea înmulţirii bacteriilor acido-lactice şi a drojdiilor, care iniţial se află într-o proporţie mai redusă pe materialul vegetal, dar cu care se realizează procesele fermentative prin care se produce acidul lactic, principalul agent de conservare al masei furajere.

Stimularea fermentaţiei acido-lactice

Pentru că dezvoltarea microflorei aerobe este favorizată (iniţial) de prezenţa aerului rezidual şi a pH-ului slab acid-neutru al sucului celular, dirijarea spre o fermentaţie acido-lactică se realizează printr-o tasare insistentă şi prin utilizarea de adaosuri de siguranţă (chimice, biologice, enzimatice), care au ca efect acidifierea rapidă a masei furajere.

foto: canva.com

Mare atenţie la leguminoase

la care bacteriile butirice se dezvoltă mai rapid decât la graminee. Leguminoasele, din care face parte şi lucerna, au un conţinut ridicat în proteină. Totuşi, conţinutul lor scăzut în substanţă uscată şi glucide, ca şi înaltă capacitate de tamponare (contrară efectului de acidifiere), le reduce pretabilitatea la însilozare.
În cazul lucernei, proliferarea florei nefavorabile este favorizată şi de unele caracteristici biochimice ale plantelor:

• pH neutru-slab acid al sucului celular;
• raport glucide/proteină mai mic de 0,5;
• conţinut scăzut de Mg şi ridicat de Ca.
Aditivii de natură furajeră, biologică sau enzimatici contracarează efectul de tamponare (opus acidifierii) pe care îl are lucerna, menţinând aciditatea din siloz la un pH de 4,5-5. Un astfel de siloz este mai bine consumat de animale, comparativ cu un altul mai acid, obţinut prin adaos de acizi organici sau anorganici. Prin urmare, în cazul leguminoaselor este absolut necesară folosirea adaosurilor de siguranţă.

SPOREŞTE PRODUCŢIA DE LAPTE

Prin însilozare se pot păstra însuşirile bune ale nutreţurilor verzi, asigurând-se astfel categoria suculentelor din structura raţiilor în perioada de stabulaţie. La prepararea silozurilor, pierderile de substanţe nutritive sunt de până la 10-15%. La o pondere obişnuită în structura raţiilor furajere, de 40-65%, acestea stimulează producţia de lapte.
Click AICI şi află şi alte secrete tehnologice despre obţinerea corectă a nutreţurilor însilozate!

un articol de
LAVINIA ŞTEF