Cum poţi face ameliorare genetică în ferma ta? 7 paşi de urmat! - Revista Ferma
7 minute de citit

Cum poţi face ameliorare genetică în ferma ta? 7 paşi de urmat!

Ameliorarea animalelor se bazează pe faptul că trăsăturile părinţilor se transmit, mai mult sau mai puţin, la descendenţi prin intermediul ADN-ului (50% de la fiecare părinte), care cuprinde zestrea ereditară a trăsăturilor. În mod practic, în ameliorare, animalele cu cele mai bune performanţe (caractere considerate valoroase) sunt utilizate ca reproducători – părinţi; astfel, următoarea generaţie va fi îmbunătăţită din punct de vedere genetic. Indiferent de specie sau de modalitatea practică a îmbunătăţirii genetice, conform diagramei (figură) şi pentru o înţelegere uşoară, programul de ameliorare poate fi descris în şapte paşi, după cum urmează:

Pasul 1: Definirea sistemului de producţie

Înainte de toate, elaborarea unui program de ameliorare începe cu stabilirea sistemului de producţie (1 – în diagramă). În termeni generali, sistemul de producţie presupune analiza relevantă a modului şi a scopului pentru care se cresc şi se reproduc animalele. Să luăm două exemple:
• În cazul ovinelor, crescute pe toată durata anului în condiţii aspre, condiţia de sănătate, starea fizică (trăsăturile de fitness) şi comportamentul la păşunat sunt cele mai relevante.
• În cazul creşterii broilerilor de carne în sisteme intensive, artificializate, cu costuri de producţie ridicate, sporul mediu zilnic este cel mai concludent caracter.

ameliorare genetica ok CANVA_b

foto: canva.com

Pasul 2: Stabilirea scopului sau obiectivului ameliorării

Un program de ameliorare relevă care sunt trăsăturile (caracterele) care ar trebui îmbunătăţite în generaţiile următoare, respectiv care este scopul sau obiectivul ameliorării (2 în diagramă). Scopul este legat de motivele pentru care alegem să creştem şi să utilizăm animalele. Acest proces merită un studiu amănunţit şi o concluzie aplicabilă pe termen lung, deoarece ameliorarea animalelor este eficientă doar atunci când un obiectiv de ameliorare este menţinut timp de mai multe generaţii.
Spre exemplu, obiectivele ameliorării ar putea fi: îmbunătăţiri ale nivelului producţiei (cantitate), calităţii producţiilor, sănătăţii, bunăstării, conformaţiei corporale, performanţei reproductive, fertilităţii ş.a.

Pasul 3: Colectarea informaţiilor necesare

În al treilea rând, cunoscând obiectivul ameliorării, trebuie colectate şi utilizate informaţii relevante; sunt colectate, în primul rând, informaţii privind:
1. Trăsăturile fenotipice ale animalelor care pot ajuta la stabilirea valorii unui animal. Spre exemplu, atunci când obiectivul ameliorării este performanţa la săritura peste obstacole, se vor înregistra informaţii despre sărituri.
2. Informaţii relevante sunt cuprinse, de asemenea, în pedigreele animalelor, deoarece ameliorarea se referă la transmiterea informaţiei genetice de la o generaţie la alta; astfel, relaţiile dintre părinţii şi urmaşii unui animal (informaţii cuprinse în pedigree) sunt cruciale.
3. Recent, a devenit posibilă şi practicată obţinerea informaţiilor genotipice, prin analiza ADN-ului animalelor, pentru a urmări sau influenţa procesul de transmitere a abilităţilor genetice pentru diferite caractere.

ameliorare ovine_b

Pasul 4: Estimarea valorii de ameliorare şi stabilirea criteriilor de selecţie

În al patrulea rând, trebuie să fie alese criteriile după care animalele vor fi într-adevăr utilizate ca părinţi (4 în diagramă) şi care dintre animale vor fi excluse de la reproducere (discriminate reproductiv). Astfel, în baza valorilor fenotipice, cu ajutorul unui model genetic şi a unui model statistic se poate estima valoarea de ameliorare a unui individ, pentru o anumită trăsătură.
Estimarea valorii de ameliorare indică utilitatea animalului în contextul obiectivului de ameliorare; animalele cu valori de ameliorare mari vor produce (doar) îmbunătăţirea caracterului vizat în obiectivul de ameliorare. Dacă un animal nu are o valoare de ameliorare mare pentru caracterul obiectivului ameliorării, nu înseamnă că nu este valoros, ci doar că nu poate ameliora caracterul respectiv; animalul poate deţine multe alte caractere valoroase, la care performează.

Pasul 5: Selecţia şi împerecherea părinţilor

În al cincilea rând, cunoscând valorile de ameliorare ale reproducătorilor, trebuie să aibă loc alegerea reală a părinţilor (indivizi cu valoare de ameliorare mai mare), pentru a îmbunătăţi trăsăturile obiectivului de ameliorare în următoarea generaţie. Dacă, de exemplu, dintr-un grup de tauri vor fi selecţionaţi cei cu valoarea de ameliorare cea mai mare pentru producţia de lapte, fiicele lor vor produce mai mult lapte decât mamele. Practic, o selecţie corectă a părinţilor va genera un răspuns pozitiv (progres sau câştig genetic) în generaţiile următoare; acest răspuns poate fi estimat – predicţia selecţiei. După selecţia părinţilor, trebuie realizată o altă alegere: potrivirea perechilor sau stabilirea cuplurilor de reproducători, în baza informaţiilor genotipice, valorilor fenotipice şi în baza conformaţiei corporale a părinţilor.

Pasul 6: Diseminarea câştigului genetic

În al şaselea rând, ca urmare a faptului că în multe programe de ameliorare numărul animalelor de la care sunt înregistrate performanţele fenotipice (aflate în control oficial) este destul de mic, în raport cu populaţia de interes (rasa), se impune diseminarea progresului genetic prin stabilirea unor:
• planuri de ameliorare (în diferite sisteme) şi
• scheme de încrucişări.
Diseminarea progresului genetic depinde de structura programelor de ameliorare. În programele comerciale, la porci şi la păsări, ameliorarea este planificată după o structură piramidală (ameliorare piramidală). În cazul taurinelor, la care sunt utilizate tehnicile de reproducere artificială (IA şi ET), planul de ameliorare gestionează posibilitatea obţinerii unui număr mare de produşi de la genotipurile superioare, dar şi riscurile diseminării genelor unor tauri valoroşi. În fapt, structura sistemelor de ameliorare (orizontală, cu nucleu închis/deschis, piramidală) depinde esenţial de rata reproducerii fiecărei specii şi de tipul de proprietate asupra părinţilor reproducători.

Pasul 7: Evaluarea rezultatelor

În al şaptelea rând, programul de ameliorare trebuie evaluat periodic. Prin evaluare se cuantifică:
1. Progresul genetic – dacă s-a dobândit ceea ce s-a dorit, dacă noua generaţie de animale este mai bună în ceea ce priveşte trăsăturile obiectivului de ameliorare comparativ cu generaţia parentală.
2. Evaluarea interesează atât evoluţia diversităţii genetice, cât şi consangvinizarea generaţiilor supuse ameliorării. Practic, se verifică relaţiile de înrudire dintre animalele noii generaţii, deoarece există riscul ca acestea să devină mai înrudite între ele decât părinţii lor, ca urmare a faptului că s-au utilizat doar câţiva indivizi din rândul generaţiei parentale. În plus, evaluarea ciclică a programului de ameliorare trebuie să permită revizuirea critică a modificărilor sistemului de producţie. Sistemul de producţie trebuie să fie în acord cu cerinţele pieţei (de exemplu, piaţa solicită altă calitate) şi să anticipeze circumstanţele obţinerii producţiilor (de exemplu eliminarea/reintroducerea cotei de lapte, impactul legislativ sau al condiţiilor de bunăstare ş.a).

schema-ameliorare_b

DIAGRAMA PROGRAMULUI DE AMELIORARE

SELECȚIE GENOMICĂ SAU CLASICĂ?
Descoperirea metodelor de biologie moleculară a făcut posibilă estimarea valorii de ameliorare a animalelor cu ajutorul analizei ADN-ului, izolat de la fiecare individ. Astfel s-a creat o oportunitate, fără precedent, pentru reducerea costurilor necesare înfăptuirii ameliorării taurinelor. Click AICI şi află de ce selecţia genomică este mult superioară metodelor clasice de ameliorare!

un articol de
IOAN HUŢU

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →