Într-un articol anterior am prezentat particularităţi şi modalităţi de hrănire a mieilor sugari pentru ca aceştia să devină cât mai repede rumegători, să nu mai depindă de laptele matern. Pe lângă supt, ei trebuie să aibă de timpuriu acces la furaje de calitate (fân de leguminoase şi concentrate), astfel încât înţărcarea acestora să nu constituie un stres pentru organism.

5 tipuri de înţărcare a mieilor

Înţărcarea este momentul tehnologic de suprimare a laptelui matern, printr-o separare definitivă a oilor mame de miei. În funcţie de vârsta mieilor, înţărcarea poate fi:

1. Foarte precoce, după o zi sau după perioada colostrală, când se continuă hrănirea cu substituenţi de lapte până la vârsta de 30 zile. Greutatea corporală poate ajunge la 10-11 kg;
2. Precoce, la 14-21 zile: poate fi practicată în sistemul intensiv; se continuă alăptarea artificială a mieilor până la vârsta de 30-32 zile şi se asigură NC (nutreţ combinat) prestarter;
3. Timpurie, la 30-35 zile, când miei ating greutăţi de 10-12 kg; se poate practica în cazul asigurării unei hrăniri suplimentare cu fân de foarte bună calitate (fân vitaminos) şi cu un nutreţ combinat care să asigure 18-20% PB (proteină brută);
4. Tradiţională, la 2 luni pentru mieii de rasă Ţurcană şi Ţigaie (la greutăţi de 15-17 kg) şi la 3 luni la mieii din rasele cu lână fină (la greutăţi de 20-22 kg).
5. Foarte tardivă (practicată frecvent de fermieri) – are loc la vârsta mieilor de 120-135 zile, când aceştia ating, în medie, o masă corporală de 35-40 kg. Se preferă acest sistem de înţărcare pentru a obţine miei de lapte cu o greutate cât mai mare în preajma sărbătorilor de Paşti. Pentru a atinge la 4-4,5 luni o masă corporală a mieilor de 35-40 kg, începând de la 7 zile după fătare, se organizează furajarea stimulativă.

Stresul de înţărcare

Mieii încep să rumege la 15 zile, iar digestia în rumen începe la 21 zile, vârsta minimă pentru înţărcare fiind între 17 şi 21 de zile. Stresul de înţărcare poate fi atenuat dacă se suprimă progresiv numărul de alăptări pe parcursul a 3-4 zile, când oile încep să fie mulse. La înţărcare, mieii trebuie să consume cel puţin 0,3 kg substanţă uscată (S.U.) din furaje vegetale (fân şi concentrate).

Cum stimulăm consumul de furaj solid?

La vârsta de 3 săptămâni, mieii pot fi separaţi de oi câte 2 ore/24 de ore, la 4 săptămâni câte 3 ore, iar la 5 săptămâni câte 4 ore. În acest timp, oile vor sta în padoc şi vor consuma furaje specifice perioadei de alăptare (fân de leguminoase, suculente şi amestecuri de concentrate). În lipsa oilor mame, mieii vor consuma cantităţi sporite de fân şi concentrate, care asigură o dezvoltare timpurie a compartimentelor gastrice.
În primele două săptămâni, mieii consumă cantităţi mici de fân şi concentrate (5-10 g/zi), în săptămâna a 3-a consumul mediu creşte la circa 20 g concentrate şi 20-25 g fân. Dacă se asigură furaje de calitate, în săptămâna a 5-a şi a 6-a, consumul de concentrate ajunge la 50-100 g, iar cel de fân la 40-70 g. La 2 luni, creşte la 300 g concentrate şi 150-180 g fân, iar la 3-4 luni, se situează între 500 şi 700 g concentrate şi 300-400 g fân.

 Hrănirea turmelor de miei “cârlani“

După înţărcare, se formează turmele de miei “cârlani“, separaţi pe sexe (mieluţe şi berbecuţi), circa 400-500 capete/turmă. Alimentaţia acestei categorii trebuie să ţină cont de faptul că până la vârsta de 6-7 luni, digestia ruminală nu este completă, iar furajele celulozice nu pot fi valorificate în totalitate, deci conţinutul celulozic al raţiei nu trebuie să depăşească 18%.

În funcţie de sezon, în alimentaţia tineretului ovin se utilizează:

• Iarna: 0,5-1 kg fân de leguminoase, 0,5-1 kg suculente (de preferat 0,5 kg semisilozuri), 0,2-0,3 kg amestec de concentrate (A.C.), pentru mieii proveniţi din fătări timpurii;
• Vara: păşune 3-5 kg şi 0,15-0, 25 kg amestec de concentrate.

Nivelul suplimentării cu A.C. depinde de calitatea furajelor de bază, astfel încât să se asigure sporuri medii zilnice de 70-90 g.
În structura A.C., cerealele reprezintă 70-80% (porumb, orz, ovăz), 20-25% furajele proteice vegetale (şroturi, mazăre, tărâţe), iar furajele vitamino-minerale între 3,5 şi 4,5% (sare 1%, cretă furajeră 1-1,5%, fosfaţi 0,5-1% şi premix vitamino-mineral 1%).
Hrănirea tineretului ovin reprezintă factorul determinant pentru intrarea la reproducţie, respectiv pentru înlocuirea efectivului reformat ori pentru mărirea efectivului de ovine într-o fermă.

OVINE VS. BOVINE
Procesele digestive la ovine sunt asemănătoare taurinelor, cu unele diferenţe: ovinele digeră mai bine decât bovinele proteina cu 4%, SEN cu 12% şi grăsimea cu 15%, dar mai slab celuloza cu 17%. De asemenea, valorifică mai bine furajul verde de pe pajişti cu vegetaţie de talie mică, de pe mirişti şi păşuni ocazionale.

un articol de
LAVINIA ŞTEF