1. diagnosticul etiologic precoce
2. izolarea şi tratarea vacilor bolnave
3. depistarea şi corectarea factorilor igienici favorizanţi
4. efectuarea dezinfecţiilor periodice în adăposturi şi în spaţiile destinate mulsului
5. tratamentul vacilor cu mamite subclinice
În cazul acestei mamite trebuie stabilit cât mai precoce diagnosticul etiologic şi antibiograma, având în vedere fenomenul de antibiorezistenţă, foarte frecvent la stafilococi.
Vacile cu mamite stafilococice trebuie izolate iar tratamentul trebuie instituit cât mai curând, conduita terapeutică fiind corelată cu forma clinică evolutivă.
În formele supraacută şi acută se recomandă şi terapia generală cu antibiotice, sulfamide şi medicamente de susţinere (simptomatice).
Tratamentul local va fi făcut cu antibioticele recomandate de antibiogramă, timp de 4-5 zile.
Dacă examenul de laborator (bacteriologic şi antibiograma) durează mult sau nu este posibil, se recomandă antibiotice rezistente la β lactamază (amoxicilină şi ampicilină asociate cu acid clavulinic), antibiotice de elecţie pentru stafilococi (lincomicin, eritromicină, novobiocin, rifampicin) sau cefalosporine.

CUM STABILIM DIAGNOSTICUL?

Mamita stafilococică este suspicionată pe baza evoluţiei clinice, confirmarea fiind făcută prin examenul bacteriologic.
Pentru diagnosticul mamitelor subclinice se utilizează testul R-Mastitest.