PE SCURT

• Ce vom semăna, în funcţie de realităţile din câmp

• Ce trebuie să ştim despre aplicarea localizată a îngrăşămintelor

• Pregătirea terenului, fertilizarea şi erbicidarea preemergentă pentru floarea soarelui, porumb şi soia

• Fertilizarea cu azot a culturilor de grâu

Ce semănăm în această primăvară?

La ceas de cumpănă, trebuie să hotărâm cu luciditate ce vom semăna în această primăvară. Fiecare, de-a lungul iernii, şi-a făcut socoteli legate de ce şi cum va semăna. Acum se impune să luăm hotărâri corecte, în funcţie de realitatea din teren a fiecăruia dintre noi: avem sau nu terenul curat? am aplicat gunoi de grajd şi îngrăşăminte din toamnă sau nu? ce probabilităţi reale de a fertiliza în această primăvară şi pe parcursul vegetaţiei avem sau nu? Şi această listă de întrebări poate să continue cu zona în care suntem, cu umiditatea existentă în sol, posibilităţile de irigare etc.


Per ansamblu, situaţia reală din agricultură este îngrijorătoare. În ultimii ani, suprafaţa cultivată cu floarea soarelui a fost cu mult prea mare încât să permită revenirea, pe acelaşi teren, după şase ani pe terenurile neirigate şi după opt ani pe terenurile irigate.

În caz contrar, atacul de boli (putregai cenuşiu, putregai alb, mană, frângerea tulpinilor, pătarea brună), atacul de dăunători (răţişoara porumbului) şi cel de orobanche (lupoaie) vor crea mari probleme şi vor dijmui recolta.

Pe terenurile arate târziu în iarnă sau care vor fi arate de acum înainte, porumbul, floarea soarelui şi soia, plante cu mare pondere, dau rezultate slabe.
Îngrăşămintele, erbicidele, fungicidele, insecticidele şi motorina s-au scumpit şi ne obligă la folosirea lor corectă, pentru a preveni risipa.

Care sunt cele mai importante lucruri de avut în vedere, înainte de a ieşi în câmp, la semănat:

• terenurile arate în iarnă şi în aceste zile să fie semănate cu culturi mai puţin pretenţioase şi care se pot semăna cu bune rezultate în martie, cum sunt: ovăz, triticale (soiul de primăvară), mazăre, borceag;

• floarea soarelui nu se poate cultiva după plante atacate de putregai alb, cum sunt soia, fasolea şi rapiţa, după cânepă şi tutun (atacate de lupoaie) şi nici după cartof, şi nu poate reveni pe acelaşi teren decât după 6-8 ani.

• soia nu se cultivă după floarea soarelui şi rapiţă, din motivul enunţat mai sus, dar nici după alte leguminoase;

• porumbul erbicidat cu erbicide triazinice nu poate fi folosit ca premergătoare pentru soia, fasole, floarea soarelui, sfeclă, in;

• porumbul nu se cultivă după sorg, iarbă de Sudan şi nici după el însuşi, în parcelele în care s-a semnalat atac de Diabrotica.

• sfecla de zahăr nu se cultivă după crucifere, ovăz, floarea soarelui, cânepă şi nici după ea însuşi, decât după 4-6 ani.


Aplicarea îngrăşămintelor la semănat 

Aplicarea localizată a îngrăşămintelor în timpul semănatului reprezintă o cale de-a le mări eficacitatea şi de-a reduce dozele, în condiţii de eficienţă mult sporită.

Aplicarea îngrăşămintelor complexe în fâşii, de-a lungul rândurilor de seminţe, la distanţă de 2-3 cm de seminţe şi mai adânc cu 4-15 cm, ajută tinerele plante să folosească rapid elementele nutritive, cu precădere fosforul, acumulându-l în cantităţi mai mari, pentru a-l folosi mai târziu la creştere şi dezvoltare.

Cantitatea de îngrăşăminte care se poate aplica este de până la 1000 kg substanţă activă, însumată din toate elementele. Cele mai eficiente sunt îngrăşămintele complexe, care, pe lângă azot, fosfor şi potasiu, conţin şi microelemente.

Cu cât cantitatea de îngrăşământ care se dă este mai mare, îngrăşământul mai solubil şi planta mai sensibilă la concentraţii mari de îngrăşăminte, cu atât fâşiile de îngrăşăminte trebuie să fie aplicate mai adânc şi mai departe lateral de rândul de seminţe.
 


Pregătirea terenului, fertilizarea şi erbicidarea pentru floarea soarelui

Floarea soarelui necesită un sol afânat, structurat, fără hardpan, care să permită răsărirea rapidă şi o înrădăcinare profundă.

Pregătirea neglijentă a solului duce la necazuri ulterioare, pentru că răsărirea va întârzia şi va fi neuniformă, pivotul rădăcinii se dezvoltă superficial, iar lupta cu buruienile este dificilă, cel puţin până în faza când plantele ajung la cinci frunze.

Suprafeţele lucrate bine din toamnă şi care acum sunt nivelate şi fără resturi vegetale, se lucrează cu combinatorul. Suprafeţele denivelate şi cu resturi vegetale neîncorporate, se lucrează cu grapa cu discuri uşoară, în agregat cu grapa cu colţi şi lamă nivelatoare.

• Fertilizarea: o particularitate importantă a florii soarelui este aceea de a nu putea compensa lipsa de elemente nutritive din fazele iniţiale de creştere.
În funcţie de aprovizionarea cu azot a solului, de capacitatea de producţie a hibrizilor şi de rezerva de apă a solului, se aplică la pregătirea patului germinativ 60-80 kg azot. Nu se recomandă aplicarea azotului în vegetaţie.

În parcelele unde nu s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu din toamnă, se recomandă aplicarea, la pregătirea patului germinativ, de îngrăşăminte complexe. Floarea soarelui necesită un raport între azot, fosfor şi potasiu de 1:2:2, în zonele cu atac de Phomopsis în raport de 1:3:3.

Reacţia mai slabă a florii soarelui la îngrăşămintele minerale se datorează atât capacităţii plantei de a valorifica substanţele nutritive din sol, chiar şi din combinaţii greu solubile, cât şi faptului că seminţele reprezintă numai a şasea sau a şaptea parte din greutatea totală a plantei (partea epigee).

• Erbicidarea: alegerea erbicidelor trebuie făcută în funcţie de speciile de buruieni şi condiţiile naturale (primăveri ploioase sau secetoase). Cele mai folosite erbicide aplicate înainte de semănat sunt: Diizocab 80 EC (6-10 l/ha); Eradicane 72 EC (5-8 l/ha); Triflurom 48EC (1,75-2,5 l/ha); Stomp 330 EC (6-8 l/ha); Gesagrade 50 WP (1-2,5 l/ha, în benzi, odată cu semănatul), Afalon (1-2,5 kg/ha), Frontier 720 EC (1,5-2 l/ha); Guardian CE (1,75-2,5 l/ha).


Pregătirea terenului, fertilizarea şi erbicidarea pentru porumb

Pregătirea terenului se va face în mod similar cu cel prezentat la floarea soarelui. Patul germinativ este corespunzător când solul este mărunţit şi zvântat pe adâncimea de 3-6 cm, iar dedesubt este „aşezat”, pentru a favoriza ascensiunea apei la bob.

• Fertilizarea: va avea în vedere tipul de sol, nivelul recoltei planificat, rezerva solului, regimul precipitaţiilor, planta premergătoare.

Pentru fiecare tonă de boabe, la o producţie de 5 t/ha, se calculează 24 kg, la o producţie între 6-10 t/ha, se asigură 22 de kg azot, iar pentru producţii peste 10 tone se vor asigura 20 kg/ha azot. Aceste doze se reduc cu 20-25 kg/ha, atunci când porumbul urmează după leguminoase, se reduc cu 2 kg azot pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat direct şi cu un kg de azot pentru fiecare tonă de gunoi aplicat plantelor premergătoare.

Doza se majorează cu 25 kg/ha, atunci când porumbul urmează după floarea soarelui.

Când nu s-au aplicat îngrăşăminte cu fosfor din toamnă, la pregătirea patului germinativ se vor folosi îngrăşăminte complexe, cu aport în favoarea fosforului.

• Erbicidarea: lista erbicidelor utilizate la porumb cuprinde mai multe zeci de produse, alegerea făcându-se, în principal, în funcţie de buruienile din parcele. Cele mai folosite sunt: Gesaprim, Onezin, Simadon, Acenit, Alachlor, Alanex, Dual, Frontier, Guardian, Harness, Laso, Mecloran, Ramcord, Stomp, Butezin, Primextra s.a. Indiferent de alegere, respectaţi dozele şi modul de aplicare şi încorporare menţionate pe ambalajul produsului!



Pregătirea terenului, fertilizarea şi erbicidarea pentru soia

Pentru pregătirea patului germinativ, prima lucrare în primăvară este distrugerea crustei, a buruienilor, şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili, perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente. După 2-3 săptămâni, se efectuează o lucrare cu combinatorul, pentru distrugerea buruienilor. Când terenul prezintă denivelări se va executa o micronivelare cu ajutorul nivelatorului sau cu bara nivelatoare.

Cu o zi înainte, sau în ziua semănatului, terenul se lucrează cu combinatorul, la adâncimi de până la 5 cm, lucrare prin care se încorporează şi erbicidele nevolatile.

• Fertilizarea: îngrăşămintele cu azot, se aplică înainte de semănat numai pe solurile sărace, în doză de 30-40 kg/ha, ţinând cont şi dacă se aplică sau nu bacterii simbiotice la tratarea seminţelor. Îngrăşămintele cu fosfor dacă nu s-au aplicat din toamnă, se vor da la pregătirea patului germinativ sub formă de îngrăşăminte complexe.

• Combaterea chimică a buruienilor la soia este obligatorie. Dintre erbicidele nevolatile care se încorporează în sol cu combinatorul, la 3-4 cm adâncime, amintim: Laso (4-6 l/ha), Mecloran (4-6 l/ha), Dual Gold (1-1,5 l/ha), Stomp (4-5 l/ha), Frontier (1,5-2 l/ha), Guardian (1,75-2,5 l/ha), Sencor (0,25-0,5 kg/ha).

Dintre erbicidele volatile care necesită încorporare la adâncimea de 8-10 cm, prin două treceri perpendiculare cu combinatorul, menţionăm: Treflanul 24 EC (3,0-5,0 l/ha), Treflan 48 EC (1,5-2 l/ha), Triflurom 48 (1,7-2,5 l/ha).


Fertilizarea cu azot a culturilor de grâu

În cazul suprafeţelor cu grâu care nu au fost fertilizate pe teren îngheţat, fertilizarea trebuie realizată în aceste zile, la reluarea vegetaţiei.

Mărimea dozei din primăvară se stabileşte în funcţie de mersul vremii în iarnă şi la desprimăvărare (levigare, mineralizare), de conţinutul de azot al solului în momentul desprimăvărării şi de starea de vegetaţie a culturii. Aceasta înseamnă că acum este necesară recalcularea dozei totale de azot, în funcţie de cele menţionate şi, desigur, şi de nivelul recoltei dorite.

În general, dozele care se aplică la sfârşitul iernii sunt de 40-80 kg/ha azot. Atenţie sporită la uniformitatea aplicării îngrăşămintelor, cu precădere acolo unde nu s-a semănat cu cărări tehnologice, cazuri în care acum se impune jalonarea, pentru a evita suprapunerile suprafeţelor neacoperite de îngrăşăminte.


ŞTIAŢI CĂ…

• Rădăcina principală a florii soarelui ajunge până la 2,5 m adâncime, iar ramificaţiile laterale se răspândesc pe o rază de 70 cm? La şapte zile după răsărire, rădăcina ajunge la 30-40 cm, după 21 de zile de la răsărire ajunge la 70-80 cm, iar la începutul înfloritului depăşeşte adâncimea de 150 cm.

• Rădăcinile porumbului străbat 6 m3 de sol, dar 60% din totalul rădăcinilor sunt în stratul de la suprafaţă?

• Pe rădăcinile de sorg se găsesc un număr dublu de perişori absorbanţi faţă de porumb?

• La soia, rădăcina principală pătrunde până la adâncimi de 2 m, iar ramificaţiile laterale se dezvoltă pe o rază de 40-70 cm?

• La fasole, rădăcina este mai slab dezvoltată faţă de celelalte leguminoase?

Aceaste informaţie ajută agricultorul la amplasarea culturilor şi la particularităţile de lucrare a solului.