Silviu Căţean, un cunoscut crescător de oi din comuna braşoveană Rotbav, a discutat telefonic cu directorul general al ANZ, Lelior Iacob, despre obiectivul pe care şi l-au propus proprietarii de Ţigaie albă din Braşov.

Oaia bârsanilor
”Noi creştem Ţigaie albă. Suntem înscrişi la Arad (Registrul Genealogic pentru rasa Ţigaie se află la Asociaţia Crescătorilor de Ovine şi Caprine ”Mioriţa”, cu sediul la Chişineu Criş, jud. Arad, n.n.). Am fost cu animalele în COP timp de doi ani, dar anul acesta nu am mai fost, suntem ieşiţi”, prezintă Căţean situaţia oierilor bârsani. El continuă: ”Anul trecut, în toamnă, nu am mai găsit berbeci cu certificat de origine, chiar dacă eram în COP, din cauză că berbecii au fost vânduţi la cei care nu erau în COP, dar au fost interesaţi să aibă un berbec la 35 de oi ca să încaseze SCZ-ul. Am folosit berbecii noştri, dar nu sunt cu certificat de origine. Le-am spus la ceilalţi oieri din asociaţie să renunţăm pentru un timp la SCZ şi să folosim pentru reproducţie numai berbeci de-ai noştri”. Căţean, fiind medic veterinar de profesie, invocă studii citite în timpul facultăţii: ”La disciplina «Zootehnie», Ţigaia Bălă de Munte este amintită ca rasă de sine stătătoare. Ciobanii din Bran şi Săcele au fost cu oile în Dobrogea şi au băgat în turme berbeci de Palas. Bunicul meu a stat şapte ani acolo, până să vină comuniştii să-i ia tot”.
De partea cealaltă, conducerea ANZ îşi exprimă deschiderea pentru omologarea ca rasă de sine stătătoare a ecotipului Ţigaia albă, numai că oierii din Ţara Bârsei trebuie să pornească demersul de la zero.

Pragul minim
Ce ar trebui să facă braşovenii, mai exact? Mai întâi ar trebui să se constituie într-o asociaţie, care să solicite intrarea în conservare a rasei. Apoi, după doi-trei ani, asociaţia poate solicita omologarea ca rasă de sine stătătoare a Ţigăii Băle de Munte şi să deţină astfel Registrul Genealogic al rasei. Asociaţia trebuie să se adreseze exclusiv ANZ, ca autoritate naţională competentă în domeniul zootehnic pentru ameliorarea, reproducţia, conservarea şi managementul resurselor genetice. La rândul ei, autoritatea are obligaţia de a acredita asociaţiile sau organizaţiile crescătorilor care înfiinţează şi conduc registre genealogice, dacă acestea îndeplinesc condiţiile legale. Documentaţia nu este deloc una subţire. Printre altele, asociaţia trebuie să dovedească faptul că este capabilă să înregistreze corect datele în registrul genealogic. Asociaţia trebuie să angajeze minim un inginer zootehnist şi să încheie un contract cu un specialist în gestionarea bazei de date, dacă nu poate angaja un astfel de specialist în structura de personal proprie. Mai sunt, desigur, numeroase cerinţe. De pildă, membrii asociaţiei să deţină un total de minim 7000 de femele adulte de reproducţie. Silviu Căţean mi-a spus că nu au încă 7000 de femele bune de prăsilă, efectivul total fiind de 5000 de femele..

Şi haţeganii vor omologare 
Oierii din Ţara Bârsei nu sunt singurii care şi-au propus să transforme un ecotip în rasă de sine stătătoare. În Ţara Haţegului, fermierul Pavel Iovăneasă, preşedinte al Asociaţiei Oierii de Munte Retezatul-Haţeg, a început mai de mult timp demersurile pentru omologarea ca rasă a Brezei de Haţeg, în prezent varietate a Ţurcanei. ”Să fie drumurile mai circulabile şi vom merge din nou la Bucureşti, la ANZ, ca să ne susţinem cauza. Noi avem efectivele necesare, nu ne facem probleme. În plus, am obţinut şi acreditare, pentru asociaţia noastră, să facem COP. Noi propunem să existe, deocamdată, o rubrică separată pentru Brează, în cadrul Registrului Genealogic pentru Ţurcană, deţinut de Asociaţia «Păstorul» Crişana, unde suntem afiliaţi, şi să se colecteze acolo datele pentru Brează. Mai târziu, dacă vom omologa Breaza ca rasă de sine stătătoare, vom avea propriul RG. Ţin să precizez că, oricum, noi am folosit numai berbeci din varietatea Brează, chiar dacă nu au avut certificat de origine. Nu avem oieri care să fi folosit pentru reproducţie berbeci cu certificat de origine din alte varietăţi sau rase, chiar dacă în felul acesta au pierdut SCZ. Oamenii au zis că preferă să piardă SCZ-ul decât să strice puritatea ecotipului Brează, rezultat al unui efort care se întinde pe mulţi ani”, mi-a relatat Pavel Iovăneasa.
La rândul său, profesorul Ioan Pădeanu pledează pentru creşterea numărului de rase de ovine omologate, fiindcă România a rămas în urmă faţă de alte ţări cu efective mari de oi: ”În Marea Britanie sunt 79 de rase, în Spania sunt 54 de rase de ovine. Noi avem vreo 14 rase, din care 8 sunt pe cale de dispariţie”. În ce priveşte varietatea Brează, profesorul a declarat, cu alte ocazii, chiar în paginile revistei Ferma, că este ”cea mai bună rasă indigenă pentru producţia de lapte”.
Ce avantaje are o asociaţie care conduce Registrul Genealogic pentru o anumită rasă de ovine? În primul rând, asociaţia respectivă controlează activitatea tuturor asociaţiilor ai căror membri s-au înscris într-un program de ameliorare. Asociaţia care deţine RG eliberează certificatul de origine pentru reproducători, care sunt vânduţi foarte bine pe piaţa liberă. Totodată, asociaţia respectivă este susţinută financiar de la bugetul de stat, în baza HG 1179/2014, sumele acordate anual ajungând în cazul unor asociaţii până la câteva sute de mii de lei.

ORDINUL CARE PUNE ÎN PERICOL PURITATEA RASELOR
Specialistul Ioan Pădeanu semnalează că ordinul de ministru 619/2015, acordând dreptul oierilor de a încasa SCZ folosind pentru reproducţie berbeci cu certificat de origine, un exemplar la 35 de femele, fără să mai fie nevoie ca oierul să aibă animalele înscrise în COP, a produs şi efecte nedorite asupra purităţii raselor sau ecotipurilor. Fermierii, atraşi de mirajul banilor, au folosit berbeci cu certificat de origine fără să mai ţină cont de exigenţele păstrării purităţii ecotipului sau rasei. ”M-am dus la nişte ferme din Munţii Sebeşului şi am văzut că au folosit berbeci bucălăi pentru Băle de Şugag. Ar fi trebuit ca ordinul să facă nişte precizări şi să fie evitate astfel de situaţii”, şi-a amintit profesorul Ioan Pădeanu.

SITUAŢIA CĂRŢILOR DE RASĂ LA SPECIA OVINE
În România activează 24 de asociaţii care deţin RG pentru rasele de ovine. Avem şapte rase de Merinos (de Palas, de Stavropol, transilvănean, de Suseni, de Cluj şi australian), dar pentru Merinosul transilvănean există două RG, unul condus de ACOC Mioriţa, cu sediul în jud. Arad, şi altul gestionat de către ACO Dobrogea, cu sediul în jud. Constanţa, aceasta din urmă deţinând RG şi pentru celelalte rase Merinos, pentru Rasa de carne – Palas, Rasa de lapte-Palas, dar şi pentru rasele de import Suffolk, Texel Culard, Polwarth, Lacaune. Registrul genealogic pentru Ţurcană, considerată rasa reprezentativă a Carpaţilor, este condus de două asociaţii: Asociaţia Păstorul ”Crişana”, cu sediul în jud. Arad, şi AJCO Dacia, din jud. Hunedoara. Mai există o rasă numită Ţurcana – varietatea Raţca, registrul genealogic fiind condus de AJCO din jud. Caraş-Severin. Registrul genealogic pentru Ţigaie se află, după cum am precizat deja, la ACOC Mioriţa, iar RG pentru Ţigaie – varietatea Ruginie este condus de Asociaţia de Specii aflate în Conservare, cu sediul în jud. Covasna.

 
Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)