Iată şi motivul pentru care vom aborda, în cele ce urmează, subiectul alimentaţiei animalelor din această perspectivă. Bineînţeles că o parte dintre crescătorii de animale, în special cei care gândesc „mai româneşte”, cum s-ar spune, au şi început să aplice corecţia în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea hranei administrate acestora, mergând pe principiul că „dacă strângem noi cureaua, de ce să n-o facă şi ele?!”

Pe de altă parte însă, anul 2008 a fost considerat un an bun pentru producerea furajelor şi cei care nu şi-au asigurat stocurile necesare de hrană pentru animale nu pot pune lipsa hranei pe seama crizei.

„Alimentaţie de criză”, respectând cerinţele energetice şi nutritive ale animalelor

Prin urmare, fie că suntem în criză, sau nu, vă propun câteva măsuri care pot fi luate în administrarea alimentaţiei animalelor în această perioadă:

• Mai întâi, trebuie să evităm risipa de furaje, printr-o hrănire în conformitate cu cerinţele energetice şi nutritive ale animalelor;

• Să ne asigurăm că energia şi nutrienţii din hrană sunt bine valorificaţi digestiv de animale.

Pentru aceasta, trebuie să verificăm şi raporturile din structura raţiilor, cel mai important fiind raportul energo-proteic. În urma unei anchete nutriţionale care s-a desfăşurat în 85 ferme de creştere a vacilor de lapte din partea de vest a ţării s-a constatat că:

– numai în patru exploataţii (4,7%) se efectuează, intuitiv sau în cunoştinţă de cauză, o alimentaţie echilibrată din punct de vedere energo-proteic;
– în 16 ferme (18,8%) cantitatea de amestec de concentrate care se administrează zilnic în hrana vacilor de lapte este insuficientă şi nu satisface necesarul de energie şi de proteină al animalelor;
– în zece ferme (11,7% dintre cele studiate), s-a constatat că alimentaţia vacilor conţine amestecuri de concentrate sau cereale simple, al căror aport nutritiv nu se corelează cu nivelele de asigurare ale raţiei de bază, provocând, astfel, dezechilibre mai mari ale raţiilor furajere, care pot afecta producţia şi sănătatea animalelor.

• Pentru a se asigura economicitatea unei raţii, trebuie formulate structuri de amestecuri de concentrate (cele mai costisitoare componente ale hranei), în funcţie de:

– calitatea şi aportul nutritiv al raţiei de bază;
– nivelul productiv şi evoluţia curbei de lactaţie a vacilor.

• Nu în ultimul rând, se vor elimina din efectiv animalele tarate, senile şi cele a căror producţie nu acoperă cheltuielile de întreţinere şi de exploatare a acestora.

În concluzie, se poate aprecia că cu cât animalele vor fi mai puţin afectate de criză (sub toate formele ei), cu atât ferma va fi mai rentabilă şi va face faţă acestor vremuri tulburi.

AVIZ CELOR CARE PRACTICĂ „ALIMENTA}IA DE CRIZĂ”

În cazul unei subalimentaţii (de criză), o vacă aflată într-o stare de întreţinere bună (notată cu 3,5-4 puncte) poate mobiliza, la începutul lactaţiei, 15 până la 60 kg de lipide, ceea ce reprezintă echivalentul unei producţii de lapte de 150 litri, până la 600 litri.

Dar, pentru refacerea punctului de stare corporală corespunzător pentru circa 30 kg lipide, respectiv 40-45 kg greutate corporală, este nevoie de mai mult de două luni de zile, iar la vacile cu producţii mari de lapte, durata de refacere a rezervelor corporale ajunge şi la patru-cinci luni.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(69)/2009