• Provenienţa vacilor de lapte. Animalele trebuie să provină din exploataţii (ferme, gospodării) care practică agricultura ecologică. Introducerea animalelor (vaci şi juninci) aschiziţionate din fermele convenţionale nu trebuie să depăşească zece la sută din efectivul total. Taurii de reproducţie pot fi procuraţi din exploataţii convenţionale dacă după cumpărare sunt furajaţi conform regulilor ecologice.
În zootehnia ecologică nu se admite aplicarea concomitentă a tehnologiei convenţionale şi a celei ecologice pe efective aflate în acelaşi adăpost.
Conversia fermei de vaci la tehnologia eco se realizează în decurs de 24 luni, iar în fermele de bovine pentru carne conversia durează 12 luni.
• Tehnologia de creştere. În fermele ecologice de creştere a vacilor de lapte tehnologia de creştere se realizează în regim extensiv. Vacile trebuie să aibă acces obligatoriu la păşune, iar întreţinerea acestora are loc în sistem nelegat. Mărimea fermei depinde de resursele furajere, dar se poate admite o încărcătură maximă de 170 kg N/ha/an, adică echivalentul a două vaci de lapte/ha.
• Alimentaţia trebuie realizată în primul rând prin furaje de volum şi concentrate cultivate ecologic, de preferat din exploataţia proprie. Cel puţin jumătate din furaje trebuie să provină din fermă. Silozul este limitat la 50% din substanţa uscată a raţiei zilnice, iar concentratele sunt limitate la 30% din tain.
Se exclud produsele care conţin OMG (organismele modificate genetic). Se va respecta cu stricteţe lista furajelor, aditivilor, substituenţilor şi adaosurilor admise.
• Sănătatea animalelor. Lupta împotriva bolilor se face în principal prin metode fitoterapeutice şi homeopatice. Medicamentele de sinteză sunt limitate numai pentru a salva animalele sau pentru a evita suferinţele lor. Sunt interzise mutilările de orice fel, dar se acceptă castrarea şi ecornarea.
• Ameliorarea. Zootehnia ecologică nu agreează materialul biologic excesiv de modelat genetic, specializat şi orientat spre producţii epuizante. Se promovează rasele şi hibrizii autohtoni, cu mare rezistenşă naturală, indici buni de reproducţie, vitalitate ridicată şi producţii mixte. Se acordă importanţă maximă însuşirilor calitative ale producţiei si nu celor cantitative.
• Adăpostirea şi confortul animalelor. Principiul de bază în zootehnia ecologică este apropierea animalelor de mediul natural, aplicarea de metode şi tehnici care respectă dezvoltarea normală a animalelor în armonie cu mediul de viaţă.
Adăposturile trebuie să corespundă cerinţelor fiziologice, igienice şi de producţie. Se vor respecta normele de suprafaţă în interiorul adapostului: 1,5-5 m2 la tineret, 6 m2/vacă de lapte; 10 m2/taur pentru reproducţie; şi în exteriorul adăpostului (suprafaţa de desfăşurare, exclusiv păşunile): 1,1-3,7 m2 la tineret; 4,5 m2/ vacă de lapte; 30 m2/taur pentru reproducţie.
Animalele trebuie să aibă acces la padoc. Se preferă întreţinerea nelegată. Priponirea animalelor pe păşune este interzisă. Pardoseala trebuie să fie acoperită integral cu aşternut bogat. Se admite şi grătar pe zone limitate de depunere a dejecţiilor.
• Microclimatul adăpostului trebuie să ofere confort astfel:
– temperatura: 4-21oC;
– umiditatea relativă a aerului: 55-75%;
– viteza curenţilor de aer: 0,1- 0,5 m/s;
– lumina 160-250 de lucşi, cu o durată maximă de 16 ore/zi;
– gazele nocive în limitele admise;
– aeromicrofloră redusă;
– ventilaţia naturala trebuie să asigure schimbul de aer curat, circa 120-250 m3/vacă şi oră;
– la păşune animalele trebuie ferite de insolaţii, de ploi reci cu vânt puternic şi de grindină.
• Recoltarea laptelui. Laptele se recoltează în condiţii perfecte de igienă, incluzând sănătatea şi igiena glandei mamare, a mulgătorilor, aparatelor şi vaselor de muls şi răcirea lui imediată în tancul de răcire la 2-4oC. La igienizare se vor utiliza numai mijloace şi procedee admise în zootehnia ecologică.
• Calitatea globală a laptelui. Laptele bio trebuie să fie un lapte fără defecte de calitate. Asta înseamnă că materia primă va corespunde deplin cu toate criteriile de calitate, respectiv din punct de vedere nutriţional, sanitar, bacteorologic, tehnologic, senzorial şi psiho-social.
Monitorizarea şi atestarea fermelor ecologice şi a laptelui bio se fac după metodologii agreate de legislaţia în vigoare.
PRECIZARE
Condiţiile necesare şi suficiente pentru ca într-o fermă să se obţină lapte certificat ecologic sunt stipulate în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007, inclusiv prima sa modificar – Regulamentul (CE) nr. 1254/2008 al Comisiei.