Naşterea albinelor tinere din generaţia de primăvară produce o schimbare calitativă a raportului de albine într-o comunitate. Apar albinele cu un conţinut crescut de proteine, de lipide şi de hidraţi de carbon. Aceste schimbări calitative măresc capacitatea albinelor de a creşte un număr mai mare de albine noi, având un potenţial biologic de trei-patru ori mai mare faţă de cel al albinelor de iarnă, ceea ce le intensifică dezvoltarea.
Ritmul creşterii familiilor de albine
Condiţiile mediului înconjurător (climatice, precum şi culesul de nectar şi de polen) pe de o parte, şi întreţinerea şi hrănirea albinelor, pe de altă parte, pot accelera sau încetinii intensitatea creşterii puietului şi ca atare dezvoltarea familiei de albine.
Acum este importantă corelarea directă a numărului de albine cu creşterea puietului până când familia ajunge la greutatea de 2,5 kg (circa 25.000 de indivizi). Fiecare albină doică creşte aproximativ 3,5-3,9 de larve, iar ponta mătcii este reglată de aceste albine doici, deoarece ea depune un anumit număr de ouă care este egal cu cel al larvelor care pot fi crescute de doici.
Aici intervine o problemă, deoarece în această fază ritmul creşterii familiilor slabe, după o iernare neadecvată, nu depăşeşte trei-patru la sută pe când la albinele cu o iernare bună este de 10-14 la sută, iar la familiile formate din mai multe albinele tinere şi în comunităţi puternice este de 20-22% la sută, adică de cinci-şase ori mai mare decât la cele slabe. De aceea apicultorii cu experienţă recurg la desfiinţarea familiilor slabe, prin unificarea lor cu altele mai puternice.
Durata acestei faze este determinată de puterea familiei la începutul sezonului şi de cadenţa creşterii familiei respective. De obicei, comunităţile foarte slabe (1,5-2 larve/doică) nu depăşesc această fază tot sezonul.
Surplusul de albină pasivă
Atunci când creşterea puietului ajunge la maximum, începe faza a treia, caracterizată prin apariţia albinelor tinere pasive de rezervă. Puietul se înmulţeşte în continuare, dar slăbuţ, iar în cuib apar mai multe albine decât este necesar pentru creşterea puietului şi pentru cules.
Acest surplus de albină pasivă duce la schimbări calitative profunde de o mare importanţă biologică. Toate schimbările din faza a doua şi a treia fac parte din pregătirea comunităţii pentru culesul principal, pregătire care începe cu mult înainte, cu înmulţirea indivizilor ce au o masă mai mare de materii brute şi uscate. Aici precizăm că în organismul albinelor pasive, înainte de cules, există un procent mai mic de apă, comparativ cu cel din organismul doicilor.
La începutul culesului principal, familia puternică eliberează acest surplus de albină de rezervă prin roire.
În condiţii naturale, albinele strâng hrana necesară supravieţuirii (89 la sută) în perioada toamnă-iarnă-primăvară în 28-35 de zile, adică în timp record. Această capacitate a albinelor stabileşte codul biologic al schimbării numărului de albine într-o comunitate pe parcursul anului.
În condiţii optime, în această perioadă o familie puternică îşi triplează numărul de indivizi, comparativ cu cel din timpul iernii. Aceste schimbări influenţează instinctul roirii, ceea ce face munca mai eficientă, în special creşterea fagurilor şi organizarea noului cuib, precum şi strângerea rezervelor de hrană pentru iernare.
În aceste condiţii, cercetătorii au dezvoltat metoda folosirii surplusului de puiet pentru formarea noilor familii şi pentru mărirea culesului, pusă în practică prin formarea roiurilor artificiale cu mătcile tinere calitative.
LUCRĂRI TEHNOLOGICE
În această primăvară, în ciuda capriciilor vremii, albinele au beneficiat de zile însorite în care au executat zborul de curăţire.
Acum, stuparii pot interveni cu turte proteice, iar în primele zile cu temperaturi mai ridicate (18ºC) pot controla calitatea pontei mătcii şi cantitatea de hrană din stup.
Apoi, se elimină curenţii de aer şi umezeala, se restrânge/lărgeşte cuibul, se schimbă materialul încălzitor, se curăţă fundul de ladă (dacă nu este antivaroa), se activează adăpătoarele, iar în unele cazuri se poate efectua şi un tratament de control la varooză.
Siropul se administrează la apariţia primului cules, respectiv în momentul deschiderii florii la corcoduş.
IMPORTANT
Stuparii care respectă şi exploatează corect legile creşterii şi dezvoltării comunităţii de albine, pot obţine beneficii maxime atât în producţia mierii marfă, cât şi în multiplicarea numărului de stupi.
Surplusul de albină aduce câteva schimbări calitative în familia de albine. Datorită disproporţiei dintre ponta mătcii şi numărul de doici, în comunitate se acumulează un număr foarte mare de albină tânără, al cărei rol creşte semnificativ. Datorită numărului mare de doici, larvele sunt hrănite mai bine şi va rezulta o albină de calitate.
Totodată, surplusul de albină va duce şi la divizarea familiei de bază.
