În acest număr, prezentăm câteva dintre ideile de bază pe care le puteţi utiliza în amenajarea spaţiului de grădină pe care-l deţineţi, începând cu proiectarea grădinii.

Primii paşi în amenajarea unui spaţiu verde

• Planul grădinii. Pentru început, se trasează aleile şi potecile care vor împărţi spaţiul, lipsindu-lastfel de monotonie sau de banalitate. Cu puţină chibzuire şi chiar cu un buget mic este posibil să daţi grădinii un stil autentic, pornind de la un proiect simplu şi adecvat şi alegând materialele potrivite pentru pavare şi pentru plantare. Pentru aceasta, trebuie să avem definitivat un plan al grădinii.

Pentru început, vom proceda la multiplicarea sau la mărirea schiţei, pentru a experimenta cât mai multe soluţii. Trasarea unor pătrate peste schiţa de bază este practică, mai ales dacă dorim să revedem împărţirea spaţiului, care trebuie să fie echilibrată. În acest fel putem urmări amplasarea, încadrarea straturilor de flori, bordurile, potecile etc.

• Elementele grădinii. Elementele caracteristice, nespecifice plantelor, cum ar fi pavajele, grilajele, straturile înălţate, heleşteiele, potecile sau alte ornamente constituie “peisajul dur”.

El reprezintă, practic, scheletul proiectului, cel care creează forma şi structura grădinii. Calităţile estetice ale peisajului, aspectul şi culoarea, vor fi date de plantele care alcătuiesc aşa-numitul “peisaj blând”. Realizarea unui echilibru între cele două elemente este cheia unui proiect reuşit.

Grădinile proaspăt construite nu sunt foarte aspectuoase imediat după plantare, iar în anul întâi sunt încă „neînchegate”, dar după doi sau trei ani, când plantele încep să crească, să-şi contopească frunzişul, când se maturizează, grădina va avea un aspect specific, plăcut.

Pentru început, nu trebuie să pierdeţi prea mult timp cu crearea detaliilor privind amplasarea bordurilor sau a straturilor; încercaţi doar să stabiliţi imaginar efectul pe care vreţi să-l creaţi cu plantele pe care vi le doriţi. Vizualizaţi bordurile acoperite de plantele care cad peste marginile drepte ale acestora, atenuându-le efectul.

De asemenea, trebuie să stabiliţi de la bun început ce tip de suprafeţe veţi avea în grădină: pietrişul se combină armonios cu florile, dar şi cu cărămizile. Acestea din urmă şi dalele de lut sunt “calde” şi nu reduc efectul florilor, în timp ce pietrele de pavaj sau cimentul sunt elemente reci şi se potrivesc unor zone mai formale, cum ar fi o curte interioră fără pământ sau iarbă.

Înainte de a începe orice activitate, vă recomandăm să vă faceţi din timp liste cu elementele care vă vor înfrumuseţa grădina de acum înainte, pentru mulţi ani. Important este să reuşiţi să înglobaţi toate detaliile dorite, fără a gândi şi a amenaja grădina în grabă. Totuşi, fiţi practici şi nu vă propuneţi obiective greu de atins sau care nu-şi au locul în micul spaţiu pe care-l deţineţi.

Nu trebuie să uitaţi că un rol important în grădină îl joacă lemnul, un material cald şi natural, din care se pot constitui multe elemente de ornament.

• Planificare în funcţie de buget. Dacă aveţi un buget mic, alcătuiţi un plan pe care-l puteţi executa în câteva luni şi nu vă gândiţi la plante mari şi scumpe, pe care nu le veţi putea achiziţiona decât în timp.

Apoi, chiar şi plantele mici pot creşte frumos într-un an sau doi.
Pe de altă parte, vă puteţi planifica acţiunile pe mai multe etape. Spre exemplu, în primul an montaţi un mic bazin interior şi de abia în anul al doilea construiţi şi un umbrar (foişor) sau un grilaj acoperit cu iederă.

Dacă le planificaţi pe toate odată, de la început, grădina va avea, în ciuda realizării sale în etape, un aspect armonios, bine îmbinat.

Este deosebit de importatnt să aveţi în minte un plan de ansamblu înainte să începeţi amenajarea potecilor sau a răzoarelor înălţate, elemente a căror construcţie necesită un efort mare şi care sunt dificil de realizat şi costisitoare.

Mobilierul de grădină trebuie luat în considerare încă de la începutul proiectării, în aşa fel încât să-i rezervaţi spaţiul necesar.

• Alegerea uneltelor. Selecţia uneltelor utile într-o grădină este o altă activitate premergătoare amenajării. Pentru orice fel de construcţie, (pavare, podire, ridicarea unui grilaj, fântâna, foişor), trebuie să aveţi din timp procurate uneltele de bază, asta dacă nu doriţi să le închiriaţi sau să angajaţi o firmă.

În arsenalul dumneavoastră de proaspăt grădinar trebuie să se găsească unelte de cea mai bună calitate, funcţionale timp îndelungat. Dintre acestea menţionăm: greblă, furtun de grădină, sapă, metru (eventual ruletă), roabă, ciocan, şurubelniţă, bormaşină, perie, coasă, cazma, găleată. Ar fi potrivit să aveţi chiar şi un echipament de protecţie.

Amenajarea propriu-zisă, în grădină

• Adaptarea schiţei pe teren. Înainte de a începe activitatea de construire, marcaţi planul cu ţăruşi şi cu sfoară şi observaţi-l din unghiuri diferite, eventual de undeva de sus, pentru a avea o imagine panoramică, având în vedere că ceea ce aţi proiectat pe hârtie poate arăta cu totul altfel la transpunerea în practică.

• Amplasarea grilajelor. Cele mai multe grilaje se realizează din lemn (şipci sau scânduri), ele fiind de cele mai multe ori suporturi excelente pentru plante. De aceea ele trebuie să fie mai solide decât un simplu suport, tocmai pentru faptul că în timp, prin creşterea plantelor, acestea îşi măresc greutatea.

Aceste grilaje pot deveni adevărate paravane vii atunci când sunt îmbrăcate cu plante, cum ar fi trandafiri, tecoma, caprifolium, glicine, iedera, poligonum, clematite. Aceleaşi tipuri de grilaje se pot utiliza şi pentru a “masca” marginile grădinilor şi ale calcanelor vechi.

• Crearea spaţiului verde. Florile se aduc în jardiniere, în coşuri suspendate, în ghivece sau în vase cu diverse forme, în suporturi de metal, sau în orice alt tip de suport.

Apoi, vom alege gazonul. O pajişte în mijlocul grădinii este ideală, pentru mulţi grădinari. Pentru alţii, aceasta reprezintă un efort în plus, din cauză că trebuie tăiată la un interval de1-2 săptămâni, trebuie irigată, are nevoie de îngrăşăminte, să nu mai vorbim de trasarea şi întreţinerea marginilor. Este mult mai uşor dacă renunţaţi la gazon, în locul căruia puteţi semăna trifoi simplu de grădină, direct pe suprafaţa de teren pietros.

Dar trebuie să vă gândiţi la specificul grădinii dumneavoastră, să vă creaţi propria atmosferă, uşurându-vă în acelaşi timp munca, fără a omite aspectul estetic, care este primordial.

• Iarbă sau pietriş? Pe fundalul grădinii poate fi pus pietriş, ca înlocuitor al ierbii. Acesta nu este costisitor, poate fi aşezat rapid şi simplu, chiar în forme ciudate, cu mărimi şi culori diferite, fiecare zonă având deci caracteristica proprie.

Dacă totuşi doriţi iarba, trebuie să ştiţi de la început că veţi avea destule intervenţii de făcut. Pe de altă parte, o alee din prundiş trebuie greblată permanent, deoarece pietrişul este luat şi împrăştiat mereu de trecători. Deci orice soluţie aţi alege, tot va fi de lucru.

• Peluzele, în fapt foarte atractive, necesită multă manoperă. Ele sunt practice în special pentru zone mici şi, cu deosebire, acolo unde plantele cresc lent.

Puteţi să vă gândiţi şi la o finisare a peluzei prin montarea unor borduri care să o mărginească, definind-o astfel mai bine. Fără bordură, peluza riscă să se întindă peste florile din jur.

Stabilirea punctelor de interes

În orice planificare a grădinii se va ţine cont de aşa-numitele “puncte de interes”.
Indiferent cât de atent este structurat designul dumneavoastră, o grădină are nevoie de elemente de bază şi de puncte tari, de interes, care să atragă privirea spre anumite zone, ce dau personalitate grădinii.

Dacă unele dintre acestea sunt de sezon, cum ar fi jardinierele decorative cu flori de primăvară sau de vară, sau ornamente mici care pot fi mutate oriunde, modificând periodic şi imprevizibil aspectul, altele trebuie să fie „puncte tari”, spre care privirea să se fixeze încă de la intrarea în grădină. Un mesteacăn, o magnolie, un arţar roşu, un salcâm galben, un arbore de lalea, un brad argintiu sunt doar câteva din ideile pe care vi le sugerăm.

Încă de la începutul planificării trebuie să avem în vedere florile, pentru ca pe tot parcursul anului să avem asigurate petele de culoare şi miresmele plăcute. Plantele perene se pot combina cu florile de sezon, care vor asigura un peisaj permanent.

Alte elemente de interes sunt figurinele şi statuile amplasate în diverse puncte în grădină, între plante, precum şi recipientele reciclate, piticii de grădină, ornamentele de piatră, grătarele, fântâna arteziană, butoiaşele artizanale.

SFATURI PENTRU EFECTE SPORITE

• Pentru crearea unei viziuni interesante, variaţi unghiul detaliilor, de exemplu cărările pot fi puse în zig-zag la un unghi de 45 de grade, în aşa fel încât grădina să pară mult mai mare.

• În cazul ca urmăriţi un efect fin, folosiţi mai degrabă curbe unduitoare decât unghiuri ascuţite, proiectaţi prin desen o serie de cercuri şi folosiţi straturi circulare, arii circulare de pavare sau chiar o zonă verde rotundă. Folosind arcuri de cerc pentru a lega curbele detaliilor circulare veţi avea un design regulat.

• O altă posibilitate de a planificare este să împărţiţi spaţiul în mai multe zone. Fiecare din „camerele” obţinute poate fi decorată individual, cu un design specific, intim.

• Din grădină nu trebuie să lipsească un „ochi de apă”, care va crea o zonă răcoroasă şi plăcută.

• Iluminatul grădinii trebuie asigurat chiar de la început, fiind un element distinctiv al ambientului, dar se ia în calcul la sfârşitul proiectării şi se orientează în aşa fel încât să lumineze întreaga zonă şi să scoată în evidenţă „punctele tari”.