Suprafaţa dedicată culturilor ecologice este de circa 112 hectare, iar în sezonul agricol 2022-2023 rapiţa ocupă 33 ha. Rata de semănat a fost stabilită la 3,4 kg/ha şi a optat pentru o distanţă între rânduri de 12,5 cm, ca la grâu, cultura premergătoare, pentru că în felul acesta speră să protejeze mai bine rapiţa împotriva îmburuienării. În primăvară, toată suprafaţa însămânţată cu rapiţă ecologică a trebuit să o întoarcă din cauză că nu răsărise.

Microorganisme şi bacterii pentru un sol sănătos

Înainte de a pune sămânţa în sol, întreaga suprafaţă a fost stropită cu o soluţie specială, pe bază de microorganisme şi bacterii, care are rolul, pe de o parte, de a descompune resturile vegetale şi, pe de altă parte, de a fixa azotul în pământ. De asemenea, mixtura conţinea şi un insecticid bio, tot pe bază de bacterii, care ţinteşte dăunătorii din sol, în special viermii sârmă. „Această tehnologie o folosim exclusiv la culturile ecologice, iar îngrăşământul vine pus la dispoziţia plantelor în momentul în care acestea vor răsări”, mi-a explicat tânărul inginer agronom.

Am reuşit să facem economii importante de inputuri şi în acelaşi timp să ne asigurăm şi un plus de confort. În ultimii ani, am investit peste un milion de euro în noi tehnologii

ŞTEFAN BARBU

Tânăr fermier în agricultura bio

Producţii cu plus şi cu minus

Pentru familia Barbu, producţiile obţinute anul acesta au confirmat doar parţial aşteptările. În timp ce culturile semănate în toamnă au performat destul de bine – înregistrându-se medii de 5,1 tone pe hectar la grâu şi 3,2 tone la rapiţă, plantele prăşitoare au suferit din cauza secetei de peste vară. Astfel, la porumb s-a recoltat sub 600 kg/ha, ceea ce reprezintă un minim istoric, în timp ce floarea-soarelui s-a comportat ceva mai bine, realizându-se producţii între 2.200 şi 2.400 kg/ha în varianta convenţională, respectiv o tonă pe suprafeţele cultivate în sistem ecologic. „Norocul nostru a fost că nu am alocat decât vreo 70 de hectare porumbului. Problemele au apărut în perioada polenizării, când din cauza arşiţei şi a secetei prelungite nu a mai legat. Am mizat în special pe hibrizi semi-timpurii, având o medie FAO de 380-390”, a subliniat Ştefan.

Un an cu provocări majore

Din 1994, de când tatăl său, Nicolae, s-a apucat de agricultură, nu a mai fost un an ca acesta. „Niciodată nu s-a întâmplat ca din mai şi până în septembrie să nu avem precipitaţii. Producţii sub 6 tone la porumb nu am avut până acum. Pe de altă parte, nici preţurile nu ne-au ajutat aşa cum ne-am fi dorit. Unde mai pui că suntem obligaţi să vindem grâul ecologic la preţ de grâu convenţional. De şapte ani facem agricultură ecologică şi piaţa din România nu este încă suficient de matură”, se plânge Nicolae Barbu. Dacă grâul bio nu are un preţ prea bun la noi, în schimb floarea-soarelui a vândut-o cu 850 de euro tona.

Investiţii pe bani europeni

Anul acesta Ştefan a câştigat un proiect european în valoare de 400.000 de euro, pentru modernizarea exploataţiei ecologice. Din totalul sumei prevăzute, 30% ar fi trebuit să o reprezinte contribuţia proprie. Dar din cauza scumpirilor generate de războiul din Ucraina, investiţia personală a crescut acum la circa 45%. „Nu ştiu cum voi susţine financiar această sumă, însă nu pot renunţa. Am plătit deja 16.000 de euro firmei de consultanţă. Probabil voi vinde un teren ca să fac rost de bani”, s-a gândit tânărul.

În cadrul acestui proiect, Ştefan şi-a propus să achiziţionze un tractor, un încărcător telescopic pentru manipularea cerealelor, un distribuitor de îngrăşăminte cu rată variabilă, un combinator şi o staţie meteo.

Obiectiv: optimizarea costurilor

Pe termen mediu şi lung, acesta ar dori să-şi îmbunătăţească performanţele din fermă, reducând pe cât posibil costurile operaţionale. Pentru început va face o mapare a terenurilor pe care le lucrează, pentru a determina deficitul de fosfor, potasiu şi azot din sol, astfel încât aplicarea îngrăşămintelor să se facă fracţionar şi selectiv pe fiecare parcelă în parte, în funcţie de necesitate. „Majoritatea tractoarelor noastre sunt dotate cu sisteme de autoghidare. Am eliminat astfel suprapunerile şi alte erori ce pot apărea în câmp, iar operatorii sunt mult mai relaxaţi acum”, a afirmat tânărul din Brăneşti.

40.000 de euro pe asigurarea culturilor

Pentru a-şi proteja investiţiile şi a elimina pe cât posibil riscurile, familia Barbu şi-a asigurat întreaga suprafaţă pe care o lucrează. Anul acesta, spre exemplu, a plătit 40.000 de euro pentru o poliţă de asigurare care acoperă aproape toate riscurile, mai puţin expunerea la secetă. „Am optat pentru asigurarea producţiei, undeva la 7.000 de lei pe hectar. Suntem asiguraţi împotriva grindinei, a vânturilor puternice, vijeliilor, ploilor abundente şi a îngheţului”, a ţinut să menţioneze inginerul agronom.

O COMBINĂ PIESĂ DE MUZEU

Absolvent al Facultăţii de Automatică, promoţia 1984, Nicolae a lucrat mulţi ani în străinătate în domeniul maşini-unelte, pe partea de service, iar toată agoniseala şi-a investit-o apoi în agricultură. A pornit cu 40 de hectare şi un tractor U650. Urmele acelor începuturi se văd şi astăzi în ferma familiei Barbu din Brăneşti, unde am putut identifica nu doar maşini şi echipamente de ultimă generaţie, ci şi o combină Dropia 1430 de recoltat cereale, o veritabilă piesă de muzeu în aer liber, deşi este încă perfect funcţională. „Am luat-o de nouă, dacă nu mă înşel, în 1996. De altfel, noi tot ce am achiziţionat până acum au fost doar utilaje noi”, a ţinut să precizeze Barbu senior.

un articol de

LIVIU GORDEA