Condiţionarea grăunţelor de cereale - Revista Ferma
5 minute de citit

Condiţionarea grăunţelor de cereale

graunte m Condiţionarea grăunţelor de cereale

Curăţarea cerealelor – importanţă şi procedee

Operaţiunea are ca scop eliminarea corpurilor străine, precum sunt
pleava, resturile de paie, seminţele de buruieni, pământul, praful,
resturile metalice. Curăţarea se realizează numai după ce se analizează
caracteristicile fizico-mecanice ale produsului de bază, pentru a
stabili tehnologiile adecvate de lucru. Se pot aplica mai multe
procedee, după cum urmează:

Curăţarea cu ajutorul sitelor presupune determinarea suprafeţei utile (S.U.), în funcţie de mărimea unui ochi, de numărul total al acestora şi de suprafaţa sitei.

Curăţarea-sortarea pe baza însuşirilor de portanţă. Metoda se bazează pe proprietatea componentelor de a fi antrenate de aer şi transportate la anumite distanţe, care variază în funcţie de greutatea, de forma şi de dimensiune grăunţelor, de starea suprafeţei componentelor, dar mai ales de viteza şi de direcţia curenţilor de aer.

În acest sistem, asupra materiei de curăţat acţionează două forţe opuse: presiunea curentului de aer şi forţa de gravitaţie. Componentele grele vor cădea, corpurile uşoare se transportă la distanţă, iar cele egale cu forţa curentului rămân în suspensie, separându-se de primele două categorii.

Curăţarea-sortarea pe baza greutăţii specifice. Greutatea specifică se exprimă prin raportul între greutatea şi volumul masei componentelor. Pe acest principiu se bazează curăţarea prin curent de aer ascendent, cu ajutorul gravitatoarelor pneumatice, precum şi sortarea prin centrifugare, la care componentele grele sunt proiectate spre periferia instalaţiei, colectându-se pe sorturi.

Sortarea prin vibrare (autosortare) este posibilă atunci când apar stratificări, prin gruparea pe greutăţi specifice sau prin scuturare (vibrare).

Separarea metalelor se realizează cu ajutorul coloanelor de magneţi sau a separatorilor rotativi, ori liniari. Separarea magnetică se bazează pe atracţia magnetică exercitată asupra corpurilor feroase din masa de boabe sau din făinuri, care apoi se îndepărtează manual sau mecanic.

Separarea pietrelor din masa boabelor se face cu maşini speciale, al căror principiu de funcţionare se bazează pe mişcări oscilatorii, care imprimă particulelor de îndepărtat direcţii diferite de deplasare, în funcţie de masa specifică a acestora.

Uscarea materiilor prime

Eliminarea apei aflate în exces în masa materiilor prime se realizează prin uscare naturală, sau artificială, prin introducerea în masa produselor umede a unui agent de uscare. Acesta din urmă, intrând în contact direct sau indirect cu materia, preia umiditatea din produsele umede.

Agentul de uscare poate fi aerul cald, sau gazele fierbinţi, rezultate în urma arderii combustibilului amestecat cu aer rece.

Uscarea la soare este cea mai economică metodă, deoarece nu necesită cheltuieli de energie.

Materiile prime aşezate în straturi subţiri de 10-15 cm se lopătează la intervale de 2-3 ore. Astfel, temperatura în masa de boabe creşte la 40-50oC, iar umiditatea se reduce cu 3-4 procente/zi.

Suprafaţa de platforme care trebuie amenajate în acest scop este de 15 mp/tonă la cereale şi de 20-30 mp/tonă la floarea soarelui. Dacă uscarea se prelungeşte mai multe zile, seara, materiile prime se adună în grămezi şi se acoperă cu prelate, pentru a le feri de rouă şi de eventuale ploi.

Prin acest procedeu, se grăbeşte şi maturarea fiziologică a seminţelor, iar sub acţiunea razelor solare o parte din microorganismele de pe suprafaţa seminţelor sunt distruse.

Contactul cu suprafeţe încălzite. Uscarea cerealelor se realizează şi prin contact cu suprafeţe încălzite (cu apă caldă, aer cald, gaze), prin radiaţie apa evaporându-se în mediul exterior.

Procedeul este următorul: boabele se încălzesc până la transpiraţie, apa liberă se transformă în vapori, tensiunea acestora creşte proporţional cu temperatura şi cu durata staţionării, vaporii de apă din interiorul boabelor difuzează spre exterior şi se depun la suprafaţa seminţelor, umiditatea fiind antrenată de curenţii de aer şi eliminată.

Procesele care se produc în cadrul zonei de transpiraţie sunt destul de complexe şi sunt atribuite tensiunii vaporilor de apă, presiunii şi forţei capilare, absorbţiei, termodinamicii aerului umed, conductibilităţii, convecţiei şi altor factori.

Uscarea cu aer cald constă în încălzirea aerului şi introducerea lui sub presiune în masa de boabe. Aerul are rol de agent termic şi reduce aspiraţia capilară, prin urmare vaporii de apă devin mai elastici şi se produce termodifuziunea interioară, adică deplasarea umidităţii interioare a bobului în direcţia curentului de căldură, spre exteriorul bobului, aerul având şi rol de agent de vehiculare.

Folosirea curenţilor de aer cald necesită o sincronizare a temperaturii, a vitezei de deplasare a acestuia şi a curgerii masei de boabe. Prin urmare, se asigură o concordanţă între eliminarea apei din bob şi evacuarea vaporilor în atmosferă.

ŞTIAŢI CĂ…

• Procesul de uscare prin contact cu suprafeţele încălzite contribuie în mare măsură la menţinerea însuşirilor fizice şi biochimice ale masei boabelor.
 

• Curăţarea cerealelor asigură creşterea conservabilităţii, a valorii nutritive şi a uniformităţii cerealelor.

• Prezenţa corpurilor feroase în masa cerealelor poate avea urmări grave în instalaţiile de prelucrare a acestora, putând provoca incendii, sau prin măcinare acestea pot ajunge în produsele finite, producând leziuni ale organelor digestive.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →