Dar, ce m-a frapat şi m-a făcut să aştern aceste rânduri a fost tentaţia celor care realizează comunicarea oficială (plătiţi din banul public!) de a transforma această platformă într-o agenţie de ştiri sforăitoare. În locul unei comunicări fireşti, echidistante şi nepărtinitoare.
Ca să exemplific, vă aduc aminte de comunicatul prin care eram anunţaţi că la staţiunea de la Dancu a avut loc „Primul transfer de embrioni la bovine realizat cu succes în România”. Nu vreau să analizez acest titlu al comunicatului care parcă e rupt… atât ca exprimare logică, dar şi ca realitate. Însă în România transferul de embrioni bovini este folosit de multă vreme de către fermierii care vor progres genetic rapid, dar nu prea mult, deoarece presupune costuri importante. În titlul comunicatului nu se spune ce este cu adevărat în premieră, că de fapt e vorba de primul embriotransfer realizat după o fertilizare in vitro, nu invivo!
Apoi, cam acum două, trei săptămâni, MADR ne-a transmis un comunicat despre cum s-au dus, de când a început programul cu Bazna şi Mangaliţa, puţin peste 90 de purcei către cei peste 6.000 de fermieri înscrişi în program! La finele comunicatului se amintea şi ceva despre 80 de purcei care au fost livraţi, în afara programului, spre înmulţirea acestor rase de porci. Se ştie că, în prezent, numărul purceilor disponibili este considerabil mai mic faţă de cerere. Dar nu asta e important, ci modul în care, printr-un comunicat oficial, se încearcă aburirea presei.
Însă atunci când era nevoie de un comunicat de presă, în momente dificile precum greşelile făcute de MADR cum ar fi imputarea unor sume de bani fermierilor care nu au greşit cu nimic, comunicările au venit tardiv şi şleampăt. De fapt, pe acest segment sunt necesare comunicările, pentru a limpezi probleme tulburi şi situaţii critice, nu pentru a ridica în slăvi iniţiative ilare sau lipsite de finalitate, precum programul cu tomatele care nu a adus nici măcar iluzia scăderii importurilor de tomate. Sunt multe alte exemple în care comunicarea oficială despre realizările unui colectiv de peste 12.000 de angajaţi în structura MADR, la nivel naţional, este cel puţin defectuoasă şi, ce e mai grav, de multe ori incompletă şi tardivă. Comunicate care vin la 3, 4 sau chiar 10 zile după ce s-a desfăşurat evenimentul sunt cel mai uşor exemplu care îmi vine acum în minte.
Şi nu pot să nu mă întreb dacă toate cele pomenite sunt din vreo greşeală sau aceasta e noua modalitate de a comunica, la realizări, cu toba şi trompeta, iar atunci când ceva e în neregulă, cu volumul dat la minim?!
