Antreprenoarea din Arad a renunţat la meseria pe care a practicat-o mai bine de 30 de ani şi în 2017 s-a apucat serios de agricultură, investind banii familiei, dar beneficiind şi de aportul unor fonduri europene nerambursabile, în valoare totală de 5 milioane de euro, pentru înfiinţarea a trei culturi ecologice (cătină, afine şi alune) pe dealurile Lipovei şi la Prunişor, în judeţul Arad, pe o suprafaţă totală de 131 hectare.

Cătina a fost plantată în 2018, iar afinul doi ani mai târziu, în timp ce plantaţia de alun a fost înfiinţată în aprilie 2021 şi ar urma să intre pe rod abia peste trei ani.

În căutare de noi orizonturi

Cu mintea deschisă şi dornică de noi experienţe, Claudia Jivan a asimilat foarte multe în cei cinci ani de când se ocupă de acest business, dar e conştientă că are încă destule de învăţat. „Nu e ca şi cum nu am văzut vreun pom în viaţa mea sau nu am pus mâna pe o foarfecă să tund vegetaţia. Doar că acum e totul la o scară mult mai mare şi situaţia e mult mai complexă. Am făcut şi câteva cursuri pentru a dobândi nişte cunoştinţe agronomice. Sunt o persoană autodidactă, am fost la pepiniere, am stat de vorbă cu ingineri, de la care am primit sfaturi utile, pe care acum încerc să le aplic împreună cu cei cu care lucrez”, mi-a mărturisit arădeanca, care zilnic petrece cel puţin zece ore în plantaţia de la Lipova, acolo unde înainte de ’90 exista o frumoasă livadă de pomi fructiferi, rămasă oarecum în voia sorţii după căderea regimului comunist.

Planuri date peste cap

Toată suprafaţa este irigată printr-un sistem performant de irigare prin picurare, pentru a nu irosi apa şi a eficientiza costurile, în condiţiile în care fertilizarea se face tot prin benzile de picurare. „Costurile cu tratamentele sunt foarte mari în cultura bio. Deşi stocurile ni le-am asigurat înainte să înceapă criza îngrăşămintelor. Preţurile la energie şi inputuri au crescut şi ele foarte mult, iar asta ne-a cam dat planurile peste cap. Nu se mai potriveşte nimic din ce am estimat iniţial. Încercăm acum să facem anumite ajustări pentru a ne apropia de bugetul pe care ni l-am propus. Sper să reuşim să ţinem costurile sub control. Trebuie să ne eficientizăm munca şi să obţinem în continuare produse de calitate”, şi-a propus antreprenoarea.

La afin, soiul Duke este cel mai productiv, dar şi cel mai apreciat în România

MIHAI CRISTIAN ŢÂRDEL

Inginer horticol

Recoltează o dată la doi ani

Cătina a intrat pe rod încă din 2020, iar anul trecut a recoltat peste o sută de tone. Dar trebuie menţionat că această producţie s-a obţinut pe jumătate din plantaţie, întrucât cătina, deşi fructifică anual, o face abundent doar o dată la doi ani. Întâlnită mai mult în flora spontană, cătina este o plantă rezistentă la capriciile vremii şi răspunde bine la tehnologia de cultură. În sistem irigat, se pot obţine şi 20 de tone la hectar, iar investiţia este de obicei amortizată după 7-8 ani. Din cele 34 de hectare cultivate, numai 17 vor fi recoltate anul acesta. „Când recoltăm, noi tăiem crengile şi atunci e nevoie de timp pentru ca ele să crească din nou. Polenizarea se face primăvara, cu ajutorul pomilor masculi. La opt rânduri de femele avem un rând de masculi. Ei nu produc fructe, sunt plante polenizatoare”, mi-a explicat inginerul fermei, Mihai Cristian Ţârdel.

Mihai Cristian Ţârdel, Adina Olar şi Claudia Jivan

Câtă producţie dau soiurile autohtone de cătină?

Materialul săditor, în cazul cătinei, a fost procurat de la Alexandru Vulpe, administratorul Centrului de Excelenţă pentru Cultura Cătinei de la Frumuşeni. S-a optat pentru soiurile româneşti Mara, Clara şi Dora. „Dintre soiurile pe care noi le avem în cultură, Clara are cel mai mare potenţiat de producţie. Se poate ajunge şi la 10 kg pe o plantă”, susţine Mihai.

La cultura afinului, care a intrat pe rod chiar anul acesta, au fost plantate patru soiuri – Aurora, Duke, Legacy şi Bluegold. O parte din suprafeţele cultivate cu afin (11 hectare) sunt protejate cu plasă antigrindină şi împotriva păsărilor. „Soiul Duke este cel mai productiv, dar şi cel mai apreciat în România. Poate şi pentru că are o dezvoltare timpurie, iar fructele pot apărea pe piaţă înaintea celor din Polonia”, argumentează tânărul de 33 de ani, care a lucrat zece ani la o fermă de salată din Anglia, înainte să ajungă în Banat (el fiind născut lângă Craiova).

Ecofrux, un brand cu valenţe terapeutice

După recoltare, în cazul în care nu sunt vândute imediat către consumatori, fructele obţinute în plantaţiile de la Lipova pot fi stocate o perioadă în depozitul de frig, construit tot pe bani europeni şi care are o capacitate de 300 de tone. Dacă afinele se epuizează de obicei înainte de a fi puse la păstrare, aproape întreaga producţie de cătină bio este destinată procesării. „Din cătină chiar se pot face multe. Pe lângă nectarul pe care noi îl producem sub brandul Ecofrux, încercăm acum să facem gem, dar şi ulei din seminţe de cătină. Pe viitor am putea produce şi cătină deshidratată sau chiar pulbere de cătină, ce poate fi folosită în industria de patiserie”, a subliniat Adina Olar, cea care este responsabilă cu partea de marketing în cadrul companiei.

Alunul, o cultură mai puţin pretenţioasă

În ceea ce priveşte plantaţia de alun, care se află la Prunişor, în nordul judeţului Arad, fostul tehnician dentar spune că alegerea a fost motivată de cerere. „Marii procesatori sunt în căutare de noi pieţe pentru asigurarea materiei prime. Pe de altă parte, există şi raţiuni practice. Dacă pomii fructiferi clasici, cum sunt merii, piersicii, caişii, cireşii şi aşa mai departe, necesită o specializare deosebită, în cazul alunului tehnologia de cultură e mai puţin pretenţioasă. Chiar dacă şi aici avem un volum de muncă, e totuşi mai uşor de gestionat. Nu are atâtea boli, nu necesită prea multe tăieri de rodire, etc. Am ales ceva pentru puterile mele şi ceva să pot învăţa rapid”, a recunoscut arădeanca.

La început de drum

În România, când vine vorba de produse ecologice, obiceiurile de consum sunt încă în formare. Trendul e ascendent, dar ritmul de acceptare e mult mai lent decât în vestul Europei. Există mai mulţi factori care influenţează această dinamică, printre care se numără, desigur, şi puterea de cumpărare. Dar să nu uităm că produsele bio sunt şi mai scump de obţinut. Cătina a început să fie cunoscută relativ recent la noi, dar există o creştere evidentă. Tot mai mulţi oameni par să aprecieze acest fruct bogat în vitamine, minerale şi nutrienţi.

Tratamente preventive

Pe partea de management al bolilor şi dăunătorilor, produsele de combatere ecologică fac faţă cu brio, deşi sunt mult mai scumpe, consideră Mihai, care este inginer horticol. Principala ameninţare din cultura de cătină e Rhagoletis batava, o musculiţă care înţeapă fructul şi acolo depune ponta. „Larvele care se dezvoltă în pulpa fructului pot provoca mari pagube în cultură. Se poate ajunge la un grad de dăunare de 90%, dacă nu se intervine la timp şi eficient. Noi acţionăm oricum în mod preventiv. Tratamentele fitosanitare le efectuăm de regulă prin tubulatura sistemului de irigat. Doar fungicidele le aplicăm cu echipamentele de pulverizat. Dar şi astea sunt agreate a fi utilizate în agricultura ecologică”, subliniază tânărul. Pe de altă parte, îndepărtarea buruienior se face mecanic. Fiind o cultură bio, nu pot fi utilizate erbicide convenţionale.

Cătina ca atare are foarte multe întrebuinţări. O putem găsi în muştar, ketchup, îngheţată, ciocolată, drajeuri, până şi lichior sau schnaps, cum îi spun nemţii. E un fruct versatil

CLAUDIA JIVAN

Antreprenor agricol

CĂTINA, UN SUPERFRUCT!

Claudia Jivan a ales cătina pentru proprietăţile sale curative. Consumul acestui fruct, spune ea, îţi conferă o stare de bine, te revigorează cumva. Cătina e bună pentru a preveni apariţia anumitor afecţiuni şi ajută la creşterea imunităţii. Unii îi spun ”portocala nordică” pentru că are un gust acrişor, apropiat de cel al citricelor. „E important ca oamenii să înţeleagă că nectarul de cătină are importante beneficii pentru sănătate, despre care se ştie încă din Antichitate. Se spune că Alexandru cel Mare le oferea cailor săi cătină pentru a creşte performanţele acestora. Din câte ştiu, şi astăzi hergheliile de lux din Marea Britanie includ în dieta cailor resturi rezultate din procesarea cătinei, turta aceea care rămâne după presare se amestecă cu nutreţ”, a ţinut să precizeze proprietara plantaţiei.

un reportaj de

LIVIU GORDEA