Identificarea este o operaţiune absolut necesară în creşterea şi exploatarea ovinelor şi caprinelor, valorificarea producţiilor, planificarea şi monitorizarea activităţii de reproducţie, ameliorare şi în desfăşurarea acţiunilor sanitar-veterinare. Ovinele şi caprinele cuprinse în Controlul Oficial al Producţiilor trebuie identificate obligatoriu, acţiune reglementată de MADR prin Ordinele nr. 22/2006 şi nr. 332/2017, privind normele de apreciere a ovinelor şi caprinelor de reproducţie.

Ordinul 22/2006: individualizarea şi înregistrarea animalelor
• Animalele cuprinse în controlul oficial trebuie să fie individualizate şi înregistrate oficial iar numărul matricol să fie unic pentru fiecare animal şi niciodată reutilizat.
• Metoda de individualizare şi înregistrare este cea aprobată prin legislaţia în vigoare, care prevede ca ovinele şi caprinele să fie identificate cu o crotalie auriculară (aplicată pe ureche) simplă şi o crotalie auriculară electronică, care conţin acelaşi cod unic de identificare a animalului (Ordinul 40/2010 şi Ordonanţa 23/2010 ale ANSVSA).
• Controlul oficial va oferi indicaţii reale privind identitatea, sexul, rasa, originea şi data naşterii animalului.
• Originea unui animal va fi înregistrată prin numărul matricol al părinţilor acestuia, aşa cum rezultă din documentele de înregistrare a montei sau însămânţării artificiale (IA), iar identitatea animalului va fi înregistrată prin numărul matricol, rasa, sexul şi data naşterii animalului, imediat după fătare.
• Identitatea (număr matricol, cod) femelei montate şi a masculului care a efectuat monta (sau, în cazul însămânţărilor artificiale, a masculului de la care provine materialul seminal) trebuie înregistrată în fermă în ziua efectuării montei sau însămânţării artificiale.
• Organizaţia de control va înregistra informaţiile privind monta sau însămânţarea artificială cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data efectuării montei. Sexul şi numărul matricol al descendenţilor trebuie înregistrate în ziua fătării şi notificate organizaţiei de control cel târziu până la prima vizită pentru controlul oficial care succede fătarea.
• În cazul transferului de embrioni, înregistrarea trebuie să cuprindă mama genetică, mama receptoare şi tatăl.
• Dacă ferma nu a mai fost cuprinsă în controlul oficial şi nu se cunoaşte originea animalelor, identitatea va fi stabilită numai pe baza numărului matricol.
• Controlorul trebuie să verifice identitatea animalelor la începutul lactaţiei şi înaintea fiecărui control.

Ordinul 332/2017: tatuarea numărului matricol
Prin OM 332/octombrie 2017 la articolul 35 se aduc următoarele modificări: animalele cuprinse în controlul oficial trebuie să fie individualizate şi înregistrate conform sistemului oficial şi obligatoriu marcate prin tatuarea numărului matricol, iar acesta să fie unic pentru fiecare animal şi niciodată reutilizat. Deci elementul de noutate introdus de Ordinul 332/2017 este efectuarea tatuajului.
Mai departe Ordinul prevede că la Controlul Oficial se verifică dacă animalele sunt înmatriculate după sistemul oficial şi marcate prin tatuarea numărului matricol, datele privind organizarea împerecherilor, evidenţa fătărilor, verificarea filiaţiei materne/paterne pe baza duratei medii a gestaţiei.
Articolul 22 al OM 332/2017 (privind producţia lapte) stabileşte ca măsuri obligatorii: identificarea animalelor conform sistemului oficial şi marcarea acestora prin tatuarea numărului matricol, controlul producţiei de lapte, verificarea controlului producţiei de lapte prin inspecţia periodică a fermelor, organizarea controlului montelor şi folosirea registrului de fătare.
În cazul producţiei de carne, controlul oficial al producţiei de carne necesită un sistem de identificare şi înregistrare a mieilor care include identificarea animalului, conform sistemului oficial, şi marcarea acestuia prin tatuarea numărului matricol, data naşterii, rasa, numărul de ordine al fătării prin care i s-a dat naştere, sexul, identificarea părinţilor, tipul de montă din care a fost obţinut sau tipul de produs (un singur produs, gemelară sau embriotransfer) şi identificarea fermei unde a fost născut.
Ca norme pentru verificarea originii şi descendenţei, în controlul oficial se verifică:
– dacă animalul montat, masculul care a efectuat monta şi descendentul animalului montat sunt corect identificaţi;
– dacă data naşterii se încadrează cu Â/- 6% din lungimea medie a gestaţiei faţă de data montei;
– dacă masculul care a montat este verificat, fie prin evidenţele IA, fie prin evidenţe din care rezultă că masculul care a efectuat monta a fost în fermă în ziua montei sau prin declaraţia medicului veterinar (de exemplu, în cazul transferului de embrioni).

Octavian-Sorin VOIA
Ioan PĂDEANU
USAMVB Timişoara

MARCAREA PRIN TATUAJ – CÂND ŞI UNDE SE APLICĂ?
Ordinul 22/2006 (art. 35 al. 6) spune că sexul şi numărul matricol al descendenţilor trebuie înregistrate în ziua fătării şi notificate organizaţiei de control până cel târziu la prima vizită pentru controlul oficial care succede fătarea (după fătare). Însă nu precizează momentul potrivit pentru tatuare. În opinia multor specialişti şi crescători, marcarea animalelor pentru reproducţie prin tatuare este necesară, dar momentul efectuării ei este greşit ales din mai multe motive. De asemenea, ordinul nu specifică locul, pe corpul animalului, unde se aplică. Dacă marcăm pe faţa internă a urechii, numărul se deformează şi nu se mai poate citi după ce urechea creşte. Pe de altă parte, cleştele pentru tatuare suportă 5-6 cifre iar numărul matricol este alcătuit din 10 cifre, mult prea multe, necesitând o suprafaţă mai mare a pielii pe care să fie aplicate.
În această perioadă, crescătorii sunt extrem de ocupaţi cu supravegherea şi îngrijirea oilor cu miei pentru a limita pierderile, iar procesul de tatuare nu este la fel de simplu precum e marcarea prin crotaliere (obligatorie tot la fătare). Dacă nu este făcut corect, unele cifre nu se pot citi după curăţarea tuşului, ceea ce compromite numărul matricol, pentru că acesta nu se poate aplica de două ori în acelaşi loc. Pierderile la miei sunt mai mari până la înţărcare şi nu toţi mieii înţărcaţi se reţin pentru reproducţie. Din toate aceste motive, se poate recomanda ca tatuarea să se facă la înţărcare, când se stabileşte destinaţia mieilor şi/sau iezilor (reproducţie sau vânzare pentru carne) iar numărul matricol să fie simplificat.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)