În acest material vom discuta despre practicile manageriale care pot produce stres, dacă nu sunt aplicate corect.

Majoritatea factorilor stresanţi apar în primele luni de viaţă ale viţelului. Doar faptul de a se naşte este un stres enorm, asupra căruia avem un control limitat. Alte tipuri de stres rezultă în urma deciziilor manageriale tehnologice. Din acest punct de vedere, prea multe tipuri de stres pot fi prea mari sau să apară într-un interval prea scurt de timp. Un management mai bun are potenţialul de a reduce aceste stresuri şi, cu siguranţă, răspândirea lor pe un interval mai mare de timp.

De ce nu este dorit stresul?

Atunci când un viţel este stresat, creierul său trimite semnale glandelor suprarenale pentru a produce un hormon steroid numit cortizol. Cortizolul are cinci efecte principale, şi anume:

•    Creşte presiune sangvină
•    Creşte puterea contracţiilor muşchiului inimii
•    Sângele este deviat dinspre organele periferice spre organele vitale (de exemplu de la membre la inimă şi plămâni)
•    Glicemia creşte, iar utilizarea glucozei de către celulele organismului scade
•    Reacţiile acute ale celulelor din ţesuturi la traumatisme şi/sau toxine este împiedicată sau inhibată.

Aceste cinci efecte ale cortizolului sunt văzute ca pozitive, în general. Adică ele sunt critice pentru supravieţuirea în situaţii în care viaţa este ameninţată. Dar cortizolul are şi părţi rele. Reduce mecanismele de apărare ale organismului prin cel puţin patru căi:

1.    Cortizolul reduce mişcarea globulelor albe din sânge înspre locurile de infecţie. De asemenea, scade eficienţa distrugerii materialului străin de către celulele corpului (fagocitoză).

2.    Cortizolul reduce producerea de interferon (interferonul este sistemul de alarmă al organismului în cazul infecţiilor virale).

3.    Cortizolul reduce producerea a două tipuri de globule albe din sânge (eozinofilele şi limfocitele).

4.    Cortizolul reduce producerea de anticorpi.

Toate acestea au ca rezultat închiderea mecanismelor de apărare imună a organismului în încercarea sa de a supravieţui în situaţii de criză. Pe de o parte, acest lucru sporeşte şansele de supravieţuire pe termen scurt. Pe de altă parte, rezultatul este cel mai adesea o infecţie copleşitoare şi moartea organismului.

Cum să reducem şi să disipăm stresul la viţei?

Începe prin asigurarea unui mediu cu nivel redus de stres oferit vacilor înainte de fătare. Zonele de odihnă supraaglomerate, frontul de furajare prea mic, aşternutul insuficient şi calitatea slabă a aerului formează condiţii stresante pentru vacile aflate înainte de fătare. Acest stres induce o descărcare de cortizol în interiorul organismului acestor vaci care va afecta negativ viţelul chiar înainte de naşterea lui.

Încărcătura de microbi patogeni din zona de fătare

Cu cât zona de fătare este mai curată, cu atât sunt mai scăzute şansele ca gunoiul de la vacile adulte să ajungă în gura noului născut. Atunci când viţelul poate să stea pe picioarele lui este momentul să fie trecut într-un loc curat. Unele ferme de vaci de lapte au un loc în care mama poate să-şi lingă viţelul, dar acesta din urmă nu poate ajunge la părul contaminat al mamei.

Hrănire adecvată

Toţi viţeii trebuie să aibă furaje suficiente pentru a-şi satisface cerinţele pentru întreţinere dar şi să asigure sporul de greutate. În cazul în care consumul de substanţă uscată din lapte, substituent de lapte sau/şi calf starter scade sub nivelul cerinţelor de întreţinere, viţelul se află sub un stres puternic. Cel mai adesea, această situaţie se poate întâlni în cazul în care temperatura scade sub punctul de îngheţ şi viţeii sunt întreţinuţi în cuşti.

Mutarea viţeilor dintr-un loc în altul

Încărcarea şi descărcarea viţeilor în şi din remorcă este un eveniment stresant. Chiar şi un transport care durează mai puţin de zece minute implică descărcarea şi încărcarea animalelor. Cea mai bună sugestie este să planificăm fluxul tehnologic şi sistemul de cazare a animalelor, pentru a reduce la minim astfel de evenimente.

Înţărcarea viţeilor

Stresul de înţărcare poate avea ca rezultat eliberarea cortizolului timp de până la o săptămână. Care sunt efectele cumulate ale supresiei prelungite a capacităţii de apărare a organismului? Este suficient să luăm în calcul numai sporul mic de creştere în săptămâna de după înţărcare. În cazuri mai severe poate apărea pneumonia, la 5-7 zile după înţărcarea viţeilor.

Trecerea de la cazarea individuală la cea în grup

Simplul fapt de muta viţelul într-o colectivitate de la cazarea individuală reprezintă un stres. Această schimbare poate fi disociată de mutarea viţelului într-un alt adăpost prin utilizarea unor boxe care pot fi transformate din boxe individuale în boxe colective. Faptul de a se afla într-un grup este în sine un factor stresant. În plus, fiecare schimbare care apare ulterior în grupul de viţei va adăuga un nou stres la viţeii din grup. Operaţiunile tehnice cum ar fi ecornarea şi vaccinarea adaugă fiecare mai mult stres, deşi în acest caz pentru o perioadă mai scurtă de timp.

Stresurile suprapuse reprezintă cea mai mare greşeală

Luate fiecare în parte, evenimentele menţionate anterior reprezintă o ameninţare pentru starea de sănătate şi viteza de creştere a viţelului. Atunci când evenimentele vor avea loc în acelaşi timp, riscul este mult mai mare pentru apariţia bolilor respiratorii şi pentru obţinerea unor sporuri de creştere mici.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007