Pe acest teren, patul germinativ se prelucrează cu combinatorul, printr-o singură trecere, care afânează solul până la adâncimea de încorporare a seminţei. Calitatea patului germinativ şi a semănatului asigură culturi agricole competitive.

În practică, însă, se întâlnesc o multitudine de situaţii diferite faţă de condiţiile optime. Pentru exemplificare, am folosit sămânţa sfeclei de zahăr, fiind una dintre cele mai pretenţioase culturi privind germinarea şi răsărirea.

Care e necesarul de apă pentru germinare?

Sămânţa sfeclei de zahăr este o glomerulă care conţine 1-6 fructe simple (un fruct la sfecla monogermă şi până la şase fructe la cea plurigermă). Pericarpul are structură sclerenchimatică, necesitând o cantitate mare de apă la germinare. Dacă meiul, de exemplu, are nevoie la germinare de 25% apă din greutatea seminţei, porumbul de 44%, iar sfecla de 120% apă din greutatea seminţei. De aceea, în funcţie de nevoia de apă, ar trebui însămânţată la adâncime mai mare pentru a găsi umiditatea necesară. Însă, sămânţa fiind foarte mică, cu cantitate redusă se substanţe nutritive în perisperm, ea trebuie însămânţată la adâncimea de 2 cm, cea monogermă, şi la 3-4 cm, cea plurigermă. Dacă e încorporată mai adânc, ea nu are putere de străbatere să ajungă la suprafaţa solului, pentru a începe procesul de fotosinteză.
Totodată, sfecla de zahăr scoate cotiledoanele afară din sol, are germinare epigeică, solicitând sol afânat deasupra.

AŞA NU! Practici de evitat

Prezentăm diferitele situaţii de pregătire a patului germinativ şi de încorporare a seminţei în sol şi consecinţele lor nedorite.
1) Patul germinativ a fost pregătit la o adâncime mai mare decât cerinţele seminţei, pe un teren greu, tasat-compactat. Sămânţa a fost încorporată în partea de jos a stratului prelucrat, unde este asigurată cu suficientă apă pentru germinare, însă lipsa aerului şi a căldurii nu permite pornirea germenului. În asemenea condiţii, cel mai adesea, sămânţa putrezeşte în pământ.
2) Terenul este favorabil, dar patul germinativ este pregătit pe o adâncime prea mare. Sămânţa a ajuns la diferite adâncimi, în teren afânat, dar nu beneficiază de contactul intim cu substratul aşezat. Deşi are la dispoziţie aer şi căldură, nedispunând de aportul capilar al apei din stratul aşezat, nu germinează. Procesul de germinare se va declanşa după o eventuală ploaie. În acest caz, răsărirea are loc parţial şi eşalonat, cu plante debile, cu multe goluri în cultură.
3) Teren corespunzător, cu patul germinativ puţin mai adânc. Sămânţa ajunge pe stratul aşezat şi beneficiază de toţi factorii necesari germinaţiei. Germenul porneşte, dar nu reuşeşte să ajungă la suprafaţa solului deoarece s-au epuizat rezervele de hrană din perisperm. Tinerele plante dispar înainte de a ajunge la suprafaţa solului pentru a începe procesul de fotosinteză.
4) Condiţii asemănătoare ca şi în situaţia anterioară, numai că patul germinativ s-a pregătit la adâncime mai mică, însă peste cea recomandată. Aici, în cele din urmă, planta ajunge la suprafaţa solului, însă epuizată, debilitată, fiind uşor atacată de boli şi concurată de buruieni.
5) Patul germinativ a fost pregătit la adâncime corespunzătoare, însă prin treceri repetate cu utilaje, s-a provocat distrugerea structurii solului, cu formarea crustei. Germinarea a avut loc, dar tânăra plantă nu a putut străbate crusta.
Spre comparaţie, în condiţii optime de pregătire a patului germinativ şi de semănat se asigură germinarea şi răsărirea explozivă, cu plante uniforme, viguroase, cu densitate normală, cu capacitate ridicată de a lupta cu buruienile, prefigurând realizarea de recolte ridicate.
Cele prezentate la sfecla de zahăr sunt valabile şi la celelalte culturi. Este de dorit ca prin toate mijloacele să se asigure condiţiile prevăzute la acest din urmă caz, pentru a obţine culturi cu potenţial de producţie cât mai ridicat.

AŞA DA! GERMINARE ŞI RĂSĂRIRE EXPLOZIVE

La semănat se asigură distribuirea seminţei la distanţa corespunzătoare (stabilită) pe orizontală şi la aceeaşi adâncime, pe stratul aşezat, cu aportul capilar al apei la nivelul seminţei.
Deasupra seminţei solul este afânat, cu Da 1-1,10 g/cmc, asigurând accesul aerului şi al căldurii necesare germinaţiei şi sporind puterea de străbatere a germenului.
În asemenea condiţii, germinarea şi răsărirea au loc exploziv, cu plante uniforme şi viguroase, care ocupă în scurt timp terenul, contribuind la înăbuşirea eventualelor buruieni. Mai departe, nivelul şi calitatea recoltelor vor depinde de tehnologia de cultură aplicată.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4/253 (ediţia 1-14 martie 2019)