1. În varianta conservativă: dacă umiditatea solului permite, imediat după recoltare se face direct o lucrare de scarificare, urmată imediat de lucrarea cu tigerul, la adâncimea de 20 cm. În aceste condiţii, materia organică (miriştea de paie) este introdusă în sol la adâncimea de 0-20 sau chiar 0-30 cm, unde este pusă la dispoziţia microorganismelor, care o transformă în humus.
Dacă solul este uscat şi nu se poate realiza lucrarea cu scarificatorul, terenul se poate lucra cu tigerul sau gruberul, cât şi cu grapa cu discuri, până la adâncimea de 0-15 cm, urmând ca afânarea să se facă după refacerea umidităţii solului.
Din cercetările existente, rezultă că scarificarea trebuie efectuată adânc; la adâncimi sub 40 cm, are un efect scăzut, hardpanul fiind distrus parţial.
2. Lucrările solului în varianta clasică este încă practicată în ţara noastră pe mari suprafeţe. După plantele care se recoltează vara şi urmează culturi care se seamănă toamna, se execută, dacă avem apă în sol, arătura de vară care trebuie imediat grăpată. În cazul că nu avem umiditate în sol, se execută o lucrare cu grapa cu discuri, urmând ca arătura de vară să se execute imediat ce terenul permite.
În concluzie, sistemul conservativ de lucrare a solului este cel mai practicat în ţările mari cultivatoare de cereale şi de plante tehnice, fapt motivat de necesitatea conservării solurilor, cât şi pentru reducerea costurilor de producţie.
PORUMBUL ŞI CARENŢA DE ZINC
Zincul poate asigura sporuri de producţie când este aplicat cu atenţi, la momentul oportun şi în dozele optime. Click AICI şi află cum scade carenţa de zinc productivitatea porumbului!