Reprezintă mai degrabă o revenire la Evul Mediu întunecat! Oare, în viitor, cercetătorii care au ca obiect de activitate Protecţia Plantelor vor fi arşi pe rug? Deja sunt „arşi pe rugul reţelelor de socializare” cei care „îndrăznesc” să se opună isteriei generale şi aberaţiilor care circulă în mediul virtual informaţional cu privire la interzicerea neonicotinoidelor.
Floarea-soarelui a fost şi este una dintre cele mai rentabile culturi pentru fermieri, dar este şi una dintre culturile de bază pentru apicultură. Atât agricultorii, cât şi apicultorii au de câştigat de pe urma acestei specii agricole. Iar marele câştigător este consumatorul final, atât prin posibilitatea de a achiziţiona un ulei de calitate, cât şi de a cumpăra o miere foarte bună.
Ca orice cultură agricolă, floarea-soarelui este şi ea atacată de boli şi de dăunători. De asemenea, există multe buruieni-problemă care pot să dijmuiască recolta de floare. Tinerele plăntuţe sunt foarte sensibile la atacul bolilor, al dăunătorilor, precum şi la îmburuienare. Mai pe româneşte, plantele de floarea-soarelui aflate la început de drum sunt ca nişte „copii” care au nevoie de ocrotire. Fără ajutor, nu vom mai avea recoltele care ne-au adus pe prima poziţie dintre toate ţările din UE în anii trecuţi, iar apicultorii ar fi lipsiţi de o importantă plantă meliferă.
Culturi întoarse şi de două ori într-o primăvară!
De ce au tratat fermierii seminţele de floarea-soarelui cu un insecticid sistemic pentru protejarea culturilor împotriva dăunătorilor? Răspunsul e foarte simplu. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, tinerele plăntuţe ar fi dispărut. În ultimii ani, fermierii din sudul şi sud-estul ţării au întors şi de două ori într-o primăvară cultura florii-soarelui, din cauza atacului foarte mare al răţişoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis). Şi acesta nu este singurul dăunător periculos al plantelor aflate la început de drum. În zonele de favorabilitate au fost mari probleme cu atacul viermilor sârmă (Agriotes spp.), mai ales în primăverile ploioase. Şi în acest caz, fermierii au fost nevoiţi să semene din nou.
Colac peste pupăză, în ultimii ani, în sudul şi estul ţării, cultivatorii de floarea-soarelui s-au confruntat cu atacul larvelor de buhă („viermii cenuşii” – Agrotis spp.). Anul trecut, de exemplu, a fost atac foarte puternic în sud-estul ţării, unele sole semănate cu floarea-soarelui fiind compromise parţial sau total. Şi în acest caz, fermierii au fost nevoiţi se cultive floarea din nou.
Ce se întâmplă dacă semănăm floarea-soarelui a doua oară? Simplu, plantele ajung în faza de înflorire într-o perioadă când este arşiţă. Prin urmare, există toate şansele ca producţia de nectar să fie mică sau nulă.
De ce e crucială tratarea seminţelor?
De ce nu ar trebui să ne bucurăm de faptul că din acest an nu mai există alternative pentru tratamentul seminţelor de floarea-soarelui pentru combaterea răţişoarei porumbului? Simplu, dacă va fi o primăvară secetoasă şi călduroasă, aşa cum a fost şi iarna recentă, atunci, în zonele de maximă favorabilitate a răţişoarei porumbului va fi un atac foarte puternic, iar plantele nu vor avea nici o şansă.
De ce tratamentul seminţelor cu un insecticid sistemic este considerat, la ora actuală, cea mai bună şi mai modernă soluţie de a proteja tinerele plante împotriva atacului dăunătorilor? Fiindcă celelalte metode de combatere nu au eficacitatea scontată. De exemplu, tratamentul în vegetaţie împotriva adulţilor răţişoarei porumbului are eficienţă aproape de zero în anii cu atac puternic. De asemenea, cantitatea de substanţă activă la hectar este mult mai ridicată decât în cazul tratamentului seminţelor. Pe ce mă bazez când scriu aceste rânduri? Pe cercetări efectuate timp de zeci de ani de cei mai buni specialişti pe care i-a avut cercetarea agricolă şi domeniul protecţiei plantelor în România. Acum 60-70 de ani era o loterie să cultivi porumbul sau floarea-soarelui în zonele de maximă favorabilitate a răţişoarei porumbului. În anii cu primăveri favorabile insectelor (căldură şi secetă) atacul era aşa de ridicat, încât culturile erau compromise. Pe lângă acest lucru, populaţia insectelor dăunătoare creştea de la un an la altul. Aşa că, în următorii ani favorabili atacurile erau şi mai ridicate.
Cât de toxice erau insecticidele folosite în trecut?
Dacă răţişoara porumbului era un dăunător monofag, să atace numai porumbul, ar fi fost bine. Din păcate pentru noi, este un dăunător polifag, care are 34 de plante gazdă în România şi 72 de plante gazdă în lumea întreagă. Pe lângă porumb, floarea-soarelui este una dintre plantele preferate în „meniul” răţisoarei. În trecut se încerca combaterea dăunătorului prin prăfuiri cu produse cloroderivate. A fost un dezastru pentru mediu. Oare câţi dintre cei care au tot criticat pe reţelele de socializare actualele produse folosite pentru tratamentul seminţelor de floarea-soarelui au habar despre poluarea mediului înconjurător prin prăfuirile cu insecticide cloroderivate? S-au documentat un pic? Sigur NU!
De ce renunţăm la tehnologia în care cultura reuşeşte din prima?
Trecerea de la „prăfuiri” la tratamentul seminţelor cu insecticide sistemice, pe bază de carbofuran, a reprezentat o mică revoluţie agrară în ţara noastră. De la o epocă în care nu se ştia de câte ori vei semăna din nou cultura porumbului sau a florii-soarelui, s-a trecut la una nouă, în care cultura reuşea din prima, iar tinerele plăntuţe treceau cu bine de atacul dăunătorilor, indiferent de condiţiile meteo din primăvară.
Până acum, de fiecare dată când se interziceau substanţele active folosite în combaterea dăunătorilor, pe motiv de toxicitate ridicată pentru om şi mediul înconjurător, existau alternative pentru înlocuire. Este drept că aceste alternative erau mult mai scumpe, dar existau. Ştiinţa progresa, adică erau găsite alternative la substanţele active de generaţie mai veche. Este pentru prima oară în istoria recentă când s-au interzis substanţe active folosite pe scară largă la tratamentul seminţelor fără să fie alternative!
Evoluţie sau involuţie?
Se naşte o întrebare de bun simţ. Asta este evoluţie? Asta este, citez, „revenirea la normalitate” salutată de mulţi, aflaţi în necunoaştinţă de cauză? Să nu mai fie alternative pentru protejarea florii-soarelui împotriva atacului răţişoarei porumbului, în condiţiile în care se cultivă an de an mai mult de un milion de hectare, reprezintă o „întoarcere la normalitate”? Cu siguranţă, răspunsul este unul negativ. Mai degrabă reprezintă o reîntoarcere în Evul Mediu întunecat! Oare, în viitor, cercetătorii care au ca obiect de activitate Protecţia Plantelor vor fi arşi pe rug? Deja sunt „arşi pe rugul reţelelor de socializare” cei care „îndrăznesc” să se opună isteriei generale şi aberaţiilor care se tot vehiculează în spaţiul virtual, dar, din păcate şi în mass-media, inclusiv în unele reviste pentru fermieri! De fapt, este un paradox, dacă dai dovadă de decenţă, automat devii „duşmanul poporului” şi cel care-i sprijină pe „criminalii de fermieri” !
Cei care se bucură acum au impresia că vor mai fi aceleaşi producţii de floarea-soarelui în anii care vin? Au impresia că fără o alternativă viabilă pentru tratamentul seminţelor, floarea-soarelui va mai fi cultivată pe o suprafaţă mai mare de un milion de hectare, aşa cum se întâmplă în prezent? Răspunul este unul negativ. Fără o soluţie viabilă (atenţie, nu soluţiile aberante şi fără acoperire care se vehiculează pe net), decizia interzicerii tratamentului seminţelor de floarea-soarelui pentru protejarea tinerelor plăntuţe împotriva atacului dăunătorilor nu este un progres, nu reprezintă o „reîntoarcere la normalitate”, ci este o INVOLU}IE, o întoarcere la perioada de acum 60-70 de ani, când fermierii se întrebau de câte ori vor semăna cultura într-un an? „Felicitări” tuturor celor care „au pus osul la treabă” pentru acest scop. Asta va reprezenta „reîntoarcerea la normalitate”!
SĂ NE AMINTIM DE INSECTICIDUL CARE COMBĂTEA TOT, „DE LA PURICE LA ELEFANT”!
Aş fi curios să ştiu dacă există studii efectuate în ţara noastră despre mortalitatea albinelor înregistrată în perioada în care tratamentul seminţelor de floarea-soarelui s-a făcut cu Furadan (sau produse similare). Doar este binecunoscută toxicitatea acestui insecticid care combătea tot, „de la purice la elefant”! Pe măsura trecerii timpului, au apărut insecticide de nouă generaţie, „mult hulitele” neonicotinoide, care aveau eficacitate comparabilă în combaterea dăunătorilor cu cea a carbofuranului, dar impact mult mai redus asupra omului şi asupra mediului înconjurător. Iar dozele de aplicare la sămânţă a acestor insecticide, de nouă generaţie, erau mult mai mici, comparativ cu Furadanul (sau produse similare).
Articol publicat în revista Ferma nr. 5/254 (ediţia 15-31 martie 2020)
