Este uşor de înţeles că principalele furnizoare de noi rase sunt nucleele de ovine formate în mod natural, precum ar fi Ţurcana şi Ţigaia, adevărate „conglomerate” de tipuri, varietăţi sau populaţii ale acestei specii de animale.
Despre intenţiile lăudabile ale oierilor din Ţara Bârsei sau ale celor din Ţara Haţegului s-a mai vorbit şi s-a şi scris în paginile revistei Ferma, remarcând şi faptul că această publicaţie a găzduit opinii autorizate despre Bucălaia de Luncani (jud. Hunedoara), prezentă de fapt în mai multe zone ale României, spunându-se că este acel tip de Ţurcană care înregistrează cel mai mare S.M.Z.
Un ecotip pe cale de dispariţie
Aflată în prezent în categoria ecotipurilor pe cale de dispariţie ale rasei Ţurcană, Băla de Bistriţa a reprezentat şi ea acum zece ani subiectul tentativei omologării, după succesul repurtat la expoziţia IndAgra, ediţiile 2007 şi 2008, expoziţie în care Băla de Bistriţa a fost prezentată exact sub această denumire (acceptată de organizatori). Dar Ţurcana Bălă de Bistriţa a fost şi subiectul unei comunicări ştiinţifice la începutul lunii noiembrie a anului 2010, la cea de-a 39-a Conferinţă internaţională de comunicări ştiinţifice, găzduită de Facultatea de Zootehnie-Bucureşti. Aşa cum era de aşteptat, respectivul eveniment a lăsat importante dovezi scrise, inclusiv în ceea ce priveşte contribuţia Asociaţiei Crescătorilor Montani de Ovine (AJCMO) „Dealu Negru” Bistriţa-Năsăud la formarea ecotipului Bălă de Bistriţa.
Trecând însă peste alte dovezi scrise, precum ar fi un articolele publicate în reviste de specialitate sau peste ceea ce a reprezentat expoziţia organizată la Ilva Mică în data de 18 octombrie 2009 – sub numele de „Expo-ovis – pastorala montană 2009”, considerăm că apogeul dovezilor scrise pentru acest ecotip de ovine este prezentarea în mod profesional la expoziţia de nivel internaţional ZEFA – iunie 2015 – organizată pe Aerodromul Floreni, com. Dorna Candreni, jud. Suceava, unde Ţurcana Bălă de Bistriţa a fost o adevărată vedetă.
Băla de Bistriţa s-a integrat în „batalionul” T.A.100_L
În paralel au existat puternice acţiuni de plagiere a ecotipului Bălă deBistriţa şi de trimitere a lui în derizoriu, prin prezentarea a tot felul de oi băle sub denumirea de Bălă de Bistriţa, după care Ordinul MADR nr. 619/2016 a dus la imposibilitatea respectării izolării reproductive a acestui ecotip de ovine; drept urmare, inclusiv „artizanii” ecotipului Bălă de Bistriţa au considerat că este suficientă omologarea Ţurcanei Albe 100% pentru lapte (T.A.100_L) prezentă în foarte multe zone ale României, dar această omologare am dori să se facă cu adevărat; căci, aşa-zisa T.A.100_L, fără omologarea mult aşteptată, are diferite înfăţişări de la caz la caz, ajungând ca unele exemplare albe de Stogoşă să fie incluse tot în T.A.100_L.
Sau, mai caraghios este faptul că ovinele de aşa-zisă rasă Ţurcană din anumite exploataţii care au fost supuse selecţiei în direcţia carne mulţi ani au devenit foarte valoroase şi în privinţa producţiei de lapte de oaie, când aceleaşi oi au fost selecţionate în direcţia lapte.
Nu am dori să se înţeleagă că suntem „vânători de greşeli”, ci am dori să înţeleagă toată lumea că nu le stă bine românilor cu „reglementări” aproximative şi compromisuri în urma cărora adevăraţii specialişti în acest domeniu să fie consideraţi inferiori celor din alte ţări civilizate ale UE, unde rasele de animale nu sunt lăsate la voia întâmplării.
În concluzie: dacă „micul pluton” al Bălei de Bistriţa s-a integrat în „batalionul” Ţurcanei Albe 100%, în primul rând respectivii protagonişti solicită cu toată fiinţa lor omologarea Ţurcanei Albe 100% ca adevărată rasă autohtonă a României.
Articol publicat în revista Ferma nr. 10/237 (ediţia 1-14 iunie 2019)
