Agricultura, sau mai degrabă activitatea dintr-o fermă agricolă, prin complexitatea ei, nu face excepție de la acest principiu. Cu atât mai mult cu cât este supusă influenței foarte diversificate și importante a unei multitudini de factori: climatici, economici, sociali. Iar influența acestora este atât de neprevăzută, încât se poate spune că ceea ce învățăm într-un an agricol nu se potrivește pentru anul următor.

Accidente tehnologice în culturile de toamnă

Într-o fermă agricolă deciziile luate în toamna anului trecut (aparent bune în momentul deciziei) au creat probleme care nu au fost uitate și s-a dorit evitarea lor în toamna acestui an. Exemplificăm cu următoarele situații.

Cultură puternic îmburuienată. Cultura de rapiță de toamnă a ajuns să fie acum îmburuienată la nivel de competiție pentru hrană. Semănatul s-a făcut la timpul știut ca fiind optim și în condiții bune din punct de vedere tehnologic. Numai că, sub presiunea altor lucrări, s-a amânat puțin erbicidarea preemergentă. {i, puțin câte puțin, dar și pe fondul perioadei de ploi din luna octombrie, s-a ajuns la o cultură de rapiță frumoasă, bine dezvoltată, dar concurată de buruieni.

Situație nefavorabilă pentru fermă, dar din care putem trage câteva învățăminte:

– compoziția floristică a buruienilor diferă de la o parcelă la alta, dar diferă semnificativ și în zone diferite ale aceleiași parcele, unele dintre acestea fiind cu potențial de competiție;

– pentru o erbicidare preemergentă eficientă trebuie cunoscută compoziția floristică a buruienilor;

– în postemergență, unele buruieni sunt mai greu de controlat decât în cazul erbicidării preemergente.

Vegetație foarte avansată. Condițiile climatice din toamna acestui an au fost favorabile pentru evoluția culturii de rapiță. În asemenea situații este necesară aplicarea regulatorilor de creștere. Eficiența acestora poate fi mai bună dacă sunt aplicați în stadiu ceva mai timpuriu al culturii, atunci când pe baza prognozei meteo și a datei calendaristice putem aprecia că sunt condiții reale ca inhibitorii de creștere să fie necesari. Neaplicarea acestora poate permite plantelor să ajungă în stadiu de alungirea tulpini. Aceasta se poate întâmpla chiar acolo unde inhibitorii de creștere au fost aplicați, dar condițiile de vegetație au fost favorizante iar durata de acțiune a acestora a fost depășită. În asemenea situații, acolo unde inhibitorii de creștere nu au ajuns (de exemplu la colțuri sau la zonele de întoarcere), plantele sunt foarte avansate în vegetație.

Stare fitosanitară precară. De asemenea, se poate dovedi necesară și aplicarea de fungicide. În medalionul de sus (stânga) a fotografiei redăm starea fitosanitară a unei culturi în care s-au aplicat fungicide. Diferența este evidentă față de medalionul prezentat dedesubt. Chiar dacă putem specula că potențialul de pagubă al bolilor nu este mare în toamnă, avem inocul pentru dezvoltarea acestora la desprimăvărare, când putem avea condiții climatice care să nu permită intrarea în câmp pentru efectuarea tratamentului fitosanitar.

Soluri sărăturate. În unele zone agricole sărăturile se adaugă altor factori de disconfort pentru fermieri. În funcție de gradul de sărăturare a solului, în ochiurile de sărături plantele de cultură pot să nu crească deloc, pot fi mai rare  sau pot fi stânjenite în creștere. Cea mai dificilă este prima situație, deoarece eforturile agronomului nu sunt deloc răsplătite și riscurile (de împotmolire etc.) pentru mașinile agricole sunt mai mari. În ultima situație disconfortul pentru plante este creat de faptul că în zonele sărăturate solul a rămas mai bulgăros și sămânța a fost încorporată superficial sau a rămas la suprafața solului. Plantele din aceste zone nu au mai multe frunze bătrâne îngălbenite, ci au mai puține frunze tinere verzi. De aici aspectul îngălbenit al plantelor din zonele cu sărăturare, totuși redusă, a solului. Situație la care se mai adaugă și prezența buruienilor încă din toamnă, unele destul de bine crescute și ele.

Defecțiuni ale mașinii de semănat. Din cauza lipsei de personal calificat, din nevoia de a reduce timpul de execuție al lucrărilor, din dorința de a crește calitatea execuției sau din alte motive, fermele agricole încercă mereu să aducă în curtea lor tehnică și tehnologie tot mai la zi. Însă uneori chiar și tehnica poate face surprize neplăcute, cu atât mai neplăcute cu cât mașinile sunt mai noi și mai dotate cu tot felul de senzori. Iar după numărul de rânduri este ușor de bănuit că semănătoarea este un model nou. Este ușor de observat că greșurile de semănat se repetă succesiv la intervale mici pe aceeași lățime de lucru.

Nu uitați că în agricultură (și numai) între „nu am putut”, „nu am știut” sau „nu mai vreau să fac” nu este nici o diferență în ceea ce privește efectul. De aceea trebuie să facem tot ce depinde de noi, pentru că oricum nu putem face mai mult decât atât. Sau să ne amintim de una dintre recomandările lui Dalai Lama: „Această situație nu a fost creată de Dumnezeu, deci nu este corect să așteptăm să o rezolve EL!”