A intra într-o competiţie cu ceilalalţi fermieri în privinţa acestui parametru nu este, în esenţă, un lucru rău, pentru că stimulează performanţa şi identificarea de soluţii manageriale competitive. Din păcate însă, acesta nu reflectă profitabilitatea fermei ca întreg, întrucât banii se câştigă din porcii livraţi sau din cantitatea de carne vândută.

sursa foto: canva.com

Un parametru supraevaluat

Sunt multe motive pentru care fermele performante nu îşi focalizează atenţia asupra performanţelor productive ale efectivului matcă, deoarece costul aferent acestor performanţe este relativ scăzut comparativ cu cheltuiala presupusă de întreţinerea purceilor de la înţărcare la vânzare. Ca atare, într-o primă fază, punctual, ne vom concentra doar asupra primelor 7 dintre aceste motive.

1. Variabilitatea definirii termenilor „efectiv matcă” şi “scroafă matcă”. Unii consideră scroafa ca fiind partea efectivului matcă – la care se face raportarea numărului de purcei produşi pe an – doar după ce aceasta a fătat prima oara. Alţii însă o iau în calcule din momentul inseminării. Or, între cele două opţiuni există diferenţe numerice semnificative.
2. Parametrul în sine nu este o măsură comparabilă între ferme de dimensiuni diferite. Astfel, la o rată a fătărilor identică – spre exemplu 90% – într-o fermă mică, cu numai 10 locuri de fătare, calculul acestui parametru se va situa la valoarea de 25,8 purcei/an/scroafă, pe când într-o fermă cu 60 locuri de fătare producţia calculată de purcei/an/scroafă creşte la 26,4.
3. Numărul real de scroafe dintr-o fermă poate fi uşor manipulat de către personalul fermei atunci când există interesul de a demonstra/raporta performanţe superioare, mai ales în fermele de dimensiuni mari.
4. Oricum, în mod inerent, numărul de scroafe dintr-o fermă este susceptibil la fluctuaţii pe durata unui an, pe când numărul de porci care părăsesc ferma este extrem de dificil de falsificat.
5. Parametrul este puternic influenţat şi de diferenţele de vârstă la înţărcare. Astfel, dacă o fermă înţarcă purceii la vârsta de 3 săptămâni, iar alta la 4, diferenţa calculată de purcei per an/scroafă va fi de la 27,4 la doar 26,1, deci mai mult de 1 purcel per an/scroafă.
6. Parametrul nu ne oferă nici un fel de informaţie despre costul de producţie şi nu reflectă în mod clar profitabilitatea fermei. De asemenea, a şti câţi purcei a înţărcat o scroafă într-un an nu ne spune nimic despre kilogramele de carne livrate din fermă în acelaşi interval de timp.
7. Concentrarea asupra acestui indicator de performanţă conduce la o creştere a variabilităţii porcilor la livrare, în contextul în care abatoarele se aşteaptă la animale uniforme ca greutate şi dimensiuni, variaţiile fiind pasibile de penalizare la preţ. În concluzie, fermierii nu ar trebui să se bazeze prea mult în managementul afacerii pe acest parametru, dat fiind faptul că are un nivel ridicat de subiectivism.

Vânzarea către abator a 93-95% din totalul purceilor înţărcaţi poate constitui o provocare. Click AICI şi află cum poţi obţine purcei de calitate pentru abatorizare!

un articol de
IOAN LADOŞI
mai multe pe această temă
www.revista-ferma.ro