Plățile directe s-au ridicat în UE-27, în perioada 2018-2020, în medie, la 38,5 miliarde de euro pe an. Cheltuielile pentru măsurile de piață și pentru dezvoltarea rurală s-au cifrat, în medie, la 2,7 miliarde de euro și, respectiv, la 13,1 miliarde de euro, notează autorii unui audit al Curții de Conturi Europene.

COMISIA SĂ FIE MAI ACTIVĂ!

Finanțarea din partea PAC este protejată împotriva fraudei la nivelul UE și la nivel național prin intermediul diferitor organisme. Curtea a examinat, în cadrul auditului, dacă CE a luat măsuri adecvate în legătură cu frauda legată de cheltuielile aferente PAC, evaluând riscurile de fraudă inerente schemelor de plată din cadrul acestei politici, precum și dacă Comisia a identificat riscurile de fraudă care afectează cheltuielile PAC și dacă a răspuns în mod adecvat la aceste riscuri.
Conform constatărilor Curții, Comisia a reacționat la cazurile individuale de fraudă care au afectat cheltuielile PAC, dar nu a fost suficient de activă în ceea ce privește abordarea impactului pe care îl are riscul de acaparare ilegală a terenurilor asupra plăților din cadrul PAC, în ceea ce privește monitorizarea măsurilor antifraudă luate de statele membre și în ceea ce privește exploatarea potențialului noilor tehnologii.

3 ASPECTE CARE DUC LA FRAUDĂ

Legislația UE definește frauda care aduce atingere intereselor financiare ale UE ca fiind o încălcare intenționată (act sau omisiune) care prejudiciază sau care ar putea prejudicia bugetul UE, prin:
1. utilizarea sau prezentarea de declarații sau de documente false, incorecte sau incomplete;
2. nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice;
3. utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial.
Principalul factor care face diferența între fraudă și neregulă este conceptul de intenție. O neregulă poate fi rezultatul unei interpretări eronate a unei norme, în timp ce frauda este rezultatul unei încălcări deliberate a unei norme.

FRAUDA POATE FI FĂCUTĂ DIN INTERIOR SAU DIN EXTERIOR

Frauda poate fi clasificată ca fiind „internă” sau „externă”. În contextul PAC, o frauda internă poate fi comisă de personalul autorităților publice implicate în administrarea fondurilor PAC sau de către personalul instituțiilor sau al organismelor UE. Ea poate implica conflicte de interese nedeclarate, încălcări ale secretului profesional sau luarea de mită.
Frauda externă se referă la frauda comisă de beneficiarii de fonduri acordate prin PAC. Printre exemple se pot enumera: frauda în domeniul achizițiilor publice (de exemplu, coluziunea între ofertanți, subcontractarea neregulamentară sau fictivă, darea de mită), falsificarea de documente, umflarea costurilor sau disimularea legăturilor dintre întreprinderi.

FRAUDELE CU BANI EUROPENI

În perioada 2016-2020, suma totală aferentă fraudelor comise în cadrul Politicii Agricole Comune a fost de 226.529.858 euro, din care:
• Plăți directe și Măsuri de piață 112.857.342 euro;
• Dezvoltare rurală 107.624.816 euro;
• Plăți directe / Măsuri de piață / Dezvoltare rurală 6.035.208 euro și Neclar (informații insuficiente pentru a clasifica neregula în orice categorie) 12.492 euro;
• La suma totală din PAC se mai adugă 1.802.679.114 euro, fraudă din fondurile destinate Politicii de Coeziune și cea a Pescuitului;
• 12.578.346 euro, din fondurile Politicii de preaderare;
• 44.940.000 din fondurile de Gestiune directă.
Adică, un total de 2.086.727.318 euro!

3 EXEMPLE DE FRAUDE EUROPENE

1. În Lituania, o cooperativă a primit sprijin pentru investiții în valoare de 200.000 de euro pentru prelucrarea și comercializarea de produse agricole. Curtea a constatat că respectiva cooperativă era o filială a unei mari companii multinaționale și, prin urmare, nu era eligibilă pentru sprijin.
2. În Polonia, un beneficiar a depus, împreună cu alți membri ai familiei sale, o cerere comună de sprijin pentru a construi o fermă de porcine. Fiecare dintre solicitanții aferenți cererii comune a solicitat valoarea maximă posibilă a sprijinului, în jur de 200.000 de euro fiecare. Condițiile de eligibilitate stipulau că exploatațiile solicitanților nu trebuiau să aibă o dimensiune economică mai mare de 250.000 de euro și nici o suprafață mai mare de 300 ha. Beneficiarul și ceilalți membri ai familiei au declarat că administrează afaceri independente. Curtea a constatat că aceștia dețineau părți sociale într-o întreprindere familială care funcționa în aceeași locație. Exploatația depășea plafonul stabilit pentru dimensiunea economică.
3. În Bulgaria, o investigație realizată de OLAF a relevat că anumite întreprinderi agricole consacrate, care atinseseră limita pentru sprijinul financiar din partea UE pentru exploatațiile lor sau pentru grupul de exploatații, au solicitat și au obținut fonduri din partea UE prin intermediul altor entități aparent independente, care se aflau de fapt sub controlul direct al întreprinderilor consacrate.
Impactul financiar al cazurilor analizate de OLAF se cifra la aproximativ 10 milioane de euro.

Curtea preconizează că raportul va ajuta Comisia și statele membre să își dezvolte capacitatea antifraudă în cadrul noii PAC.

CÂTE STATE, ATÂTEA NEREGULI!
Curtea de Conturi Europeană precizează că numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente nu reprezintă un indicator direct al nivelului fraudei care afectează bugetul UE, ci reflectă mai degrabă activitățile statelor membre de combatere a fraudei și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE.
În cadrul auditurilor sale anterioare, Curtea a constatat că aceste cifre nu ofereau o imagine completă a nivelului fraudei în statele membre auditate.

un articol de
STELIAN RĂDESCU