Însă, în condiţiile în care presiunea opiniei publice asupra fermierilor din UE creşte constant, consumatorul european fiind tot mai interesat de ceea ce cunoaştem sub denumirea de „bunăstarea animalelor”, nu este lipsită de interes observarea diferenţelor de performanţă a hibrizilor de abator, în funcţie de sex… sau de neutralitatea acestuia, dacă avem în vedere porcii castraţi.

De altfel, castrarea este un subiect ce stârneşte controverse şi după 10 ani de la publicarea directivei, cu toate că unele ţări europene – Portugalia, Spania, Austria, Finlanda, Marea Britanie, etc. – aplică deja o serie de politici anti-castrare chirurgicală, fără anestezie.

Marea dilemă a stopării castrării…

…este legată de apariţia mirosului caracteristic de vier la momentul în care carnea este gătită. „Mirosul de vier” se datorează creşterii concentraţiei a două substanţe în carne: androsteronul şi scatolul. Andosteronul este produs în cantităţi tot mai mari de către vieruşi, pe măsura maturizării sexuale, pe când scatolul este de origine nutriţională. Scatolul este prezent şi în carnea porcilor castraţi sau a femelelor, dar concentraţia maximă – şi implicit mirosul caracteristic – se regăseşte mai ales în carnea vieruşilor, peste o anumită vârstă. 

Castrare „imunologică”

Este util de semnalat că, de mai mulţi ani, se încearcă identificarea unor metode alternative de castrare, iar cea mai promiţătoare este aşa-numita castrare „imunologică”, aplicată deja practic în ţările UE, dar în proporţii diferite de la o ţară la alta, nedepăşindu-se însă 3-5% din totalul masculilor castraţi (grafic).

Performanţe diferite între sexe

Pe de altă parte, nu este nici o surpriză în constatarea fermierilor că performanţele sunt diferite între grupele de femele, masculi şi castraţi, cu toate că aplicarea unui program de întreţinere şi de exploatare separată pe sexe este mai mult o dorinţă decât o realitate practică.

Una dintre diferenţele dintre sexe se referă la eficienţa transformării furajului în carne şi, implicit, la profitabilitatea fermei. Din păcate, renunţarea la castrarea masculilor depinde în mare măsură de capacitatea fermei de a aduce porcii la greutatea de sacrificare într-un timp cât mai scurt, înainte ca masculii necastraţi să se maturizeze din punct de vedere sexual, adică până la o vârstă de 160-170 zile şi o greutate maximă de 110 kg.

În cazul în care această vârstă este depăşită la abatorizare, carnea masculilor capătă un tot mai intens „miros de vier”, neputând fi comercializată ca atare.

Ce categorie utilizează cel mai eficient furajul?

Indiferent de studiile la care am face referire, vieruşii utilizează cel mai eficient furajul, atât comparativ cu femelele, cât şi cu porcii castraţi. Acest aspect este demn de luat în considerare, cu atât mai mult cu cât costul furajului şi al utilităţilor este într-o continuă creştere.

Care sunt avantajele, dar şi dezavantajele castrării porcilor, aflaţi din Revista FERMA, ediţia 1-14 noiembrie 2021!

Două certitudini

Fermierul realist şi responsabil nu ar trebui să-şi bazeze strategia dezvoltării şi a profitabilităţii pe preţul oferit de abatoare – element ce variază în funcţie de legile pieţei şi nu de dorinţele fermierului -, ci pe capacitatea de a identifica constant soluţii manageriale ce conduc la reducerea costului de producţie.

• Se vor impune reguli stricte. Pe de altă parte, presiunea consumatorilor în privinţa stopării castrării va continua, la fel cum va continua şi insistenţa politicului european de a-i face pe fermieri să renunţe la castare, mai ales luând în considerare faptul că deja în multe ţări se aplică. Este greu de crezut că în următorii ani lucrurile vor lua o altă întorsătură. Că va fi vorba de aplicarea pe scară largă a imuno-castrării sau că va deveni obligatorie anestezia/analgezia purceilor castraţi chirurgical e greu de estimat. Însă e cert că impunerea unor reguli stricte e doar o chestiune de timp.

• Preţul de cost va creşte. Oricare va fi însă finalitatea demersului politic, un lucru este clar: costul producerii unui kg de carne de porc va creşte, iar fermierul va trebui să îi facă faţă, fără nici o garanţie că acest cost suplimentar al castrării se va reflecta în preţul de vânzare de la poarta fermei. Avem deja această experienţă. Consumatorul vrea carne de calitate, fără miros de vier, dar nu este sub nici o formă dispus să plătească pentru asta nimic în plus!

Schimbă Directiva UE 120 gustul cărnii de porc? Click AICI şi află răspunsul!

TABEL: EFICIENŢA CONVERSIEI FURAJULUI ÎN CARNE

un articol de

IOAN LADOŞI