În prezent, cânepa (Cannabis Sativa) are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice: nimic nu se aruncă, totul este valorificat, iar produsele obţinute au o largă utilizare. De la fabricarea textilelor, până în industria cosmetică, în sănătate sau la automobile. Cu referire la tradiţiile şi moştenirea etnologică, în cultura rurală autohtonă, cultivarea şi procesarea cânepei a constituit un set de meşteşuguri care aveau ca efect coagularea comunităţii, dezvoltarea artei ţărăneşti autentice, furnizarea de venituri pentru cetăţenii din mediul rural prin comercializarea produselor în mediul urban. Bineînţeles, odată cu dezvoltarea industriei, aceste meşteşuguri au fost abandonate, dar obiceiurile ancestrale legate de procesarea cânepei au rămas în folclorul românesc. ”Şezătorile”, adunări ale tinerilor din satele româneşti, aveau ca ocupaţie centrală procesarea cânepei sau a lânii, în funcţie de zona geografică.
Aceste ocupaţii serveau drept pretext pentru socializare şi au constituit de-a lungul timpului surse de creaţie folclorică, de dezvoltare a culturii şi artei ţărăneşti. Procesarea cânepei a avut ca efect şi îmbogăţirea vocabularului cu termeni tehnici specifici care au rămas în vocabularul Limbii Române. În prezent, astfel de termeni se folosesc în alte contexte, pentru că noile generaţii nu mai cunosc etimologia cuvintelor respective (puzderie – fracţiunea reziduală lignocelulozică rezultată după scoaterea fibrelor din cânepa uscată, sau meliţă – unealta din lemn cu care se zdrobeşte planta pentru separarea fibrei înlăturarea învelişul lignocelulozic). Imaginile din foto 1 şi 2 reprezintă procesarea cânepei în Banat.
Performanţe şi potenţial
România a fost cel mai mare exportator de cânepă din Europa şi al treilea pe plan mondial după China şi URSS înainte de Revoluţia din 1989. Suprafaţa cultivată cu cânepă în acea vreme era de peste 50.000 de hectare şi se prelucra în peste 50 de unităţi industriale. În oraşul Sânnicolau Mare din judeţul Timiş funcţiona cea mai mare întreprindere de prelucrare din Europa. Tot în judeţul Timiş, la Staţiunea de cercetare de la Lovrin a fost dezvoltat unul dintre cele mai competitive soiuri de cânepă din lume – Lovrin 110. În timpul recesiunii economice din anii 90, suprafeţele cultivate au scăzut dramatic, fabricile s-au închis şi au fost dezafectate, dezmembrate şi vândute la fier vechi.
În prezent, din cauza unei erori de legislaţie, care stabileşte că plantele din genul Canabis sunt producătoare de substanţe psihotrope, există o confuzie şi legislaţia eronată îngreunează cultivarea cânepei industrialăe (Canabis sativa), fără să se facă distincţie între cele două specii: Canabis sativa şi Canabis indica (specia care acumulează substanţe psihotrope).
Importanţa tehnologică
Importanţa atribuită cânepei în cultura arhaică românească rezidă din calităţile şi utilităţile multiple pe care această plantă le are şi le oferă omului. Utilitatea primară a acestei plante este în mod sigur cea textilă, materie primă pentru confecţii şi împletituri. Totuşi, cânepa are o multitudine de alte calităţi. În mod tradiţional, este o plantă premergătoare deosebit de importantă pentru orice cultură agricolă. După cultivarea cânepei, în anul următor, terenul devine propice cultivării cerealelor, deoarece cânepa omoară buruienile prin sufocare, terenul este mai liber de buruieni, astfel devine posibilă agricultura tradiţională (organică) unde nu se aplică erbicide. De asemenea, cantitatea de îngrăşământ necesară unei producţii bune este mult mai mică sau chiar nulă dacă frunzele de cânepă se lasă pe terenul agricol ca îngrăşământ organic.
Aplicaţii în contextul bio-economiei
Din seminţele de cânepă se extrage un ulei extrem de valoros pentru industria vopselelor, dar mai ales bogat în acizi graşi Omega 3 şi Omega 6, un aliment funcţional utilizat ca supliment alimentar cu valoare adăugată considerabilă. Se poate utiliza şi la fabricarea margarinei cu conţinut ridicat de acizi graşi Omega 3 şi Omega 6. Partea lemnoasă care rămâne după prelucrarea primară (puzderia), poate fi folosită la fabricarea hârtiei, a plăcilor prefabricate sau ca biocombustibil solid cu mare putere calorică. O altă abordare poate fi hidroliza enzimatică a acestei fracţii lignocelulozice pentru obţinerea de etanol de generaţia a doua (biocombustibil lichid).
Frunzele de cânepă sunt utilizate în medicina naturistă sub formă de ceaiuri medicinale, sau sunt folosite ca materie primă pentru medicamente. În prezent, fibrele din cânepă sunt utilizate nu numai în industria confecţiilor (hainele din fibră de cânepă sunt apreciate în prezent pentru că sunt din fibre naturale) sau pentru obţinerea sforilor, parâmelor, a diferitelor împletituri, ci şi ca înlocuitor a fibrei de sticlă în unele componente din industria auto (acest aspect făcând parte din premizele bio-economiei, revenirea la produse naturale şi reducerea consumului de produse din industria petro-chimică).
Cânepa tradiţională şi biotehnologiile
Obiectivul principal al proiectului lansat de USAMVBT este să contribuie la revigorarea activităţilor legate de cultivarea şi procesarea cânepei în regiunea tradiţională a cânepei din câmpia joasă a Banatului, prin aplicarea biotehnologiilor industriale şi elaborarea unei tehnologii de biorafinare cu ajutorul enzimelor şi a microorganismelor. Echipa îşi propune să efectueze cercetări în domeniul biorafinăriei complete a cânepei, inclusiv bioconversia biomasei lignocelulozice la biocombustibili şi alţi biocompuşi. Ultima etapă în această biorafinărie este digestia anaerobă a reziduurilor din cadrul biorafinăriei cu producere de biogaz şi îngrăşământ organic. Astfel, prin administrarea acestui îngrăşământ pe terenul agricol folosit pentru producerea biomasei folosite ca materie primă, circuitul materiei se închide, iar biotehnologia aplicată devine circulară şi cu grad ridicat de sustenabilitate prin menţinerea fertilităţii solului.
SUPRAFEŢELE CU CÂNEPĂ AU SCĂZUT DE O MIE DE ORI
Cu toate că există posibilitatea obţinerii de derogări speciale de la agenţiile guvernamentale, care avizează culturile de cânepă industrială, în condiţiile procedurilor legislative extrem de nefavorabile şi dificile şi din cauza dificultăţii obţinerii avizelor speciale, suprafeţele cultivate cu cânepă în România în ultimii ani au fost de câteva zeci per an (scăderea faţă de 50.000 de hectare este de aproximativ o mie de ori!!!).
Articol publicat in revista Ferma nr. 6 (189) din 1-15 aprilie 2017