De la începutul războiului din Ucraina bursele agricole internaționale trec prin variații extreme: prețuri record la inputuri, prețuri record la vânzarea produselor recoltate, urmate de o prăbușire severă a valorii monetare pentru bunurile agricole.
O furtună financiară pe care fermierii au resimțit-o din plin, și pentru care cei mai mulți dintre ei nu au fost pregătiți. Ajunși în situații limită, aceștia au ieșit în stradă și au cerut, în marea lor majoritate, stoparea exporturilor ucrainene. Dar este războiul din Ucraina singura cauză pentru actuala criză agricolă? Cât va mai dura aceasta și ce îi așteaptă pe fermieri în anul 2024? Pot avea ei speranța că se va reveni la normalitate?
Am atins toate aceste subiecte cheie în cadrul unui interviu cu Gabriel Razi, analist și consultant în domeniul burselor de mărfuri agricole la AgroBrane.
SITUAȚIA DIN BAZINUL MĂRII NEGRE
De la începutul anului am tot văzut proteste majore ale fermierilor, atât la noi în țară cât și în restul Uniunii Europene, iar tema comună a acestor manifestări sunt exporturile de cereale din Ucraina. Sunt ele singurele responsabile de această criză din domeniul agricol?
”Cu siguranță că situația din bazinul Mării Negre joacă un rol foarte important în modul în care arată astăzi piețele internaționale de mărfuri agricole, însă nu doar exporturile de cereale ucrainene și rusești stau la baza acestei crize. Cerealele din Ucraina despre care vorbește toată lumea sunt doar o parte a unei situații macro-economice mult mai complexe. Trebuie să ne aducem aminte că în timpul pandemiei au fost injectați foarte mulți bani pentru a putea menține stabilitatea economică globală, iar ulterior acest lucru s-a transformat în presiune inflaționistă.
Apoi a urmat șocul războiului și ca să avem o imagine mai clară trebuie spus că este pentru prima dată de după al Doilea Război Mondial când avem un conflict armat într-o zonă agricolă atât de importantă la nivel global. În plus, Uniunea Europeană are o politică restrictivă de producție, iar prin măsurile impuse fermierilor nu au făcut altceva decât să crească și mai mult presiunea asupra resurselor financiare ale exploatațiilor europene”, spune Gabriel Razi.
Ceea ce vedem că se întâmplă acum pe piețele bursiere este un cumulul de factori: dobânzi monetare mari, context macro-economic dificil, stocuri mari de materie primă și politici restrictive de producție în Europa. Chiar dacă mâine s-ar opri complet importurile din Ucraina, prețurile la cereale tot nu ar crește, decât în mică măsură și doar pentru tranzacțiile interne ale Uniunii Europene – GABRIEL RAZI, AgroBrane.
Valoarea la care se tranzacționează produsele agricole pe burse ține în primul rând de cerere și ofertă, iar în acest moment există foarte multă marfă și foarte puțini bani. Un marocan, un egiptean sau un pakistanez nu este dispus să dea 50 de euro în plus pe tona de grâu sau de soia, doar pentru că ea este produsă în UE, pe baza anumitor norme specifice. Pentru marii importatori de cereale, în acest moment doar prețul de achiziție contează.
PERSPECTIVE PE BURSELE AGRICOLE ÎN 2024. LA CE SĂ SE AȘTEPTE FERMIERII?
”Cred cu tărie că 2024 este cel mai provocator an din punct de vedere financiar și economic de după criza cu care agricultorii s-au confruntat în 2012. Atunci, seceta a fost cea care i-a afectat pe majoritatea fermierilor, iar acum este acest cumul de factori. Însă 2024 nu va însemna doar provocări ci și oportunități. Este puțin probabil să mai avem alte șocuri, și atunci ne putem întoarce la lucrurile care stau la baza businessurilor agricole și chiar putem spera la o revenire către normalitate”, spune analistul.
Fermierii sunt nemulțumiți de prețul cerealelor, motiv pentru care acuză Ucraina, însă în realitate singurul element financiar dintr-o exploatație agricolă pe care ei îl pot controla sunt costurile de producție, nu prețurile de vânzare! – GABRIEL RAZI, AgroBrane.
”Pe zona de tranzacționare România reprezintă sub 2% din piața globală a grâului, așa că orice ar face fermierii români, ei nu pot influența decât într-o măsură mult prea mică evoluția prețului de vânzare al cerealelor. Jucătorii mari sunt în America de Nord și Sud, în Rusia și în Ucraina, iar individual nici un stat european nu poate concura. Doar la nivel de bloc comunitar se pot lua decizii de sprijin pentru fermieri. Însă, problema de bază, cea care a adus fermierii în această furtună financiară, este cea a prețurilor inputurilor și în speță a îngrășămintelor. Pe acest aspect, fermierii ar trebui să se întoarcă spre Bruxelles și să ceară lucruri cu adevărat utile fermelor lor.
Din punct de vedere financiar și economic, nemulțumirile fermierilor sunt de fapt determinate de discrepanța și lipsa de corelare între costuri și încasări, iar efectele acestor lucruri au fost foarte dure în ultimii 2 ani. Totul a plecat de la creșterea prețurilor la inputuri și la un anumit moment mulți fermieri au mizat pe a specula, la rândul lor, o serie de prețuri nerezonabile care au existat în piață. La final cine a vândut atunci când grâul costa 2lei/kg a ieșit pe profit, cine a stocat mizând că va ajunge la 2,5 lei a ieșit pe minus. Practic, pe fondul războiului piețele internaționale au fost ca un joc de poker”, explică Gabriel Razi.
