Câmpul aşteapă sămânţa roditoare - Revista Ferma
7 minute de citit

Câmpul aşteapă sămânţa roditoare

Definitivarea planului de cultură pentru acest an este o lucrare de primă urgenţă. Mai întâi se impune determinarea suprafeţei rămase în vegetaţie cu specii de toamnă şi apoi a suprafeţei ce urmează a fi semănată în primăvară. Se va ţine cont de:
– care au fost plantele premergătoare de pe aceste suprafeţe, pentru a evita monocultura şi chiar cultura repetată la unele specii;
– dacă terenul a fost sau nu arat sau scarificat din vară sau toamnă;
– starea tehnică a acestor suprafeţe la ieşirea din iarnă;
– ce boli şi dăunători s-au semnalat în anul anterior, gradul de îmburuienare şi speciile de buruieni;
– ce fertilizare cu îngrăşăminte organice şi chimice a fost efectuată deja din toamnă;
– posibilităţile de irigare, în zonele agricole cu deficit de precipitaţii;
– nivelul tehnologiei care poate fi aplicată prin dotarea şi starea economică a fermei.

Homepage-Slideshow-Digestate-Saddletracmar1

Însămânţări în urgenţa I. Ce pierderi apar la întârzierea semănatului?
Speciile agricole cu temperatura minimă de germinaţie cuprinsă între 2 şi 5oC au rezistenţă la temperaturi negative, cu scurtă durată, de -6…-7oC, fapt care motivează semănatul lor încă din prima decadă a lunii martie.
• Cerealele de primăvară (grâu, orzoaică, triticale şi ovăz de primăvară;) sunt mai puţin productive decât cele de toamnă, sunt sensibile la apariţia secetei şi a temperaturilor ridicate.
– Grâul de primăvară fiind mai tardiv cu circa 10 zile faţă de cel de toamnă, suferă mai mult din cauza secetei, staminele lui fiind paralizate după 10-17 ore de stres termic dacă temperatura ajunge la peste 38oC. Dacă seceta intervine în perioada de alungire a paiului, micşorează recolta de boabe, iar în perioada de umplere a boabelor apare şiştăvirea. Soiurile de grâu durum de primăvară sunt sensibile la secetă în perioada înfrăţirii, după care rezistenţa creşte, având o bună înrădăcinare.
– Orzoaica de primăvară se seamănă cât mai timpuriu, fiind mai sensibilă la întârzierea semănatului comparativ cu celelalte cereale de primăvară. Semănatul timpuriu influenţează calitatea recoltelor, mărind masa a o mie de boabe şi micşorând procentul de pleve şi conţinutul de substanţe proteice.
– Ovăzul se seamănă în urgenţa întâi, imediat după grâu şi orzoaică. Întârzierea semănatului reduce recolta cu 8-30%, măreşte intensitatea atacului de rugină şi posibilitatea atacului de afide. În partea de sud a ţării se recomandă semănatul la începutul lunii martie; în zonele mai nordice poate să întârzie până la sfârşitul lunii.
• Leguminoasele cultivate pentru boabe:
– Mazărea germinează la 1-2oC, deci se seamănă în urgenţa întâi. Întârzierea semănatului şi numai cu 7 zile reduce recolta cu 25%, iar după 15 zile, cu 40-50%.
– Lintea asigură cele mai bune recolte când se seamănă în zonele de câmpie în prima decadă a lunii, iar în zonele mai nordice în a doua decadă a lunii.
– Bobul are temperatura minimă de germinaţie de 3-4oC şi rezistă după răsărire la -7oC, deci trebuie semănat timpuriu, odată cu cereale de primăvară. Este recomandat pentru zonele mai nordice, pe soluri cu textură mai grea şi cu pH de 6,5-7.
– Năutul este rezistent la secetă, iar în zonele mai umede este atacat de boli. Se seamănă în decada a doua a lunii martie. Cele mai bune rezultate se obţin în zonele de stepă şi de silvostepă.
– Latirul în ţara noastră deţine suprafeţe reduse. Planta are temperatura minimă de încolţire de 3-4oC şi rezistă după răsărire la -8oC…-10oC. Este rezistent la secetă şi deloc pretenţios faţă de sol.
– Lupinul are temperatura minimă de germinare de 3-4oC, rezistă după răsărire la -5oC…-6oC, are rezistenţă medie la secetă.
• Plante tehnice:
– Sfecla pentru zahăr se seamănă timpuriu, seminţele germinează la 3-4oC. Întârzierea semănatului cu 10 zile reduce producţia de rădăcini cu circa 20%, respectiv producţia de zahăr cu 2-2,5 tone/ha.
– Cartoful găseşte condiţii bune de plantare astfel: în prima jumătate a lunii martie în zonele de sud şi în Câmpia Banatului, în ultima decadă a lunii în zona colinară şi numai la începutul lunii aprilie în zona foarte favorabilă culturii. Cartoful extratimpuriu şi timpuriu se plantează între 5 şi 15 martie, în zona nisipurilor din Oltenia, şi până la 25 martie în restul bazinelor specializate.
– Inul pentru ulei are temperatura minimă de germinaţie de 4-6oC; calendaristic epoca de semănat este în ultima decadă a lunii martie şi începutul lunii aprilie.
– Inul pentru fibră trebuie semănat odată sau imediat după cultivarea cerealelor de primăvară, respectiv în primele două decade din luna martie.
– Şofrănelul se seamănă timpuriu, în ultima decadă a lunii martie.
Dintre plantele aromatice şi medicinale care se seamănă în luna martie menţionăm: coriandrul, chimionul, feniculul, anasonul, macul, muştarul, armurariu, negrilica, schinduful, menta, degeţelul lânos, isopul, salvia, măsălariţa, sunătoarea, pătlagina, gălbenelele şi nalba.
Nu se seamănă sămânţă netratată împotriva bolilor şi a dăunătorilor.

NUTRIŢIA PLANTELOR
Fertilizarea suplimentară a cerealelor de toamnă cu îngrăşăminte cu azot a fost dezbătută în numărul din februarie al revistei. Vremea puţin favorabilă a făcut însă ca lucrarea să nu poată fi efectuată decât pe suprafeţe mici, urmând să se desfăşoare în această lună, în paralel cu alte lucrări.
Grijă deosebită trebuie acordată parcelelor cu densităţi mici, unde prin fertilizarea efectuată devreme se stimulează înfrăţirea, iar fraţii formaţi vor fi fertili, permiţând înfrăţirea productivă. Dacă fertilizarea se întârzie, se formează fraţi sterili. Aceştia vor participa la înfrăţirea totală şi vor consuma din hrana plantelor mamă fără a fructifica.
Dozele de îngrăşăminte necesare, modul de stabilire al acestora în funcţie de soi, densitate, tip de sol, planta premergătoare şi de fertilizarea din toamnă, precum şi tipul de îngrăşământ cu azot folosit sunt probleme foarte importante, pe care le puteţi revedea în ediţia din februarie.

ŞTIAŢI CĂ…
• Bobul (Vicia faba L.) este o importantă plantă leguminoasă care conţine în seminţe 26,4-31,2% proteină brută, folosită în alimentaţia oamenilor şi în furajarea animalelor;
• Mulţi autori sunt de părere că bobul este cea mai veche leguminoasă pentru boabe, care în epoca bronzului se număra printre plantele de cultură principale;
• În Egipt s-au găsit boabe de bob cu o vechime de circa 2400 ani î.e.n., în China bobul a fost cunoscut cu circa 2800 ani î.e.n., vechii evrei cultivau bobul pe suprafeţe mari şi îl foloseau în alimentaţie;
• grecii preţuiau atât de mult această plantă, încât îi dedicau o zi din an pentru a o sărbători;
• La români, bobul constituia un aliment de bază pentru populaţia nevoiaşă;
• Suprafaţa mondială cultivată cu bob în ultimele decenii s-a redus continuu de la peste 4 milioane hectare, la mai puţin de jumătate după anul 2000;
• În cultură se găseşte subspecia Eufaba, cu varietăţile Major, Aequina şi Minor;
• În România, bobul găseşte condiţii favorabile în toată Transilvania şi în nordul Moldovei, unde asigură cea mai mare producţie la hectar dintre toate leguminoasele pentru boabe.

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 4 (187) din 1-15 martie 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →