Cu certitudine, fermierii danezi au înţeles că i-am dus să vadă ce e mai bun pe la noi. Chiar se simţeau un pic stânjeniţi după vizita în ferma preşedintelui Holstein RO, Nicuşor Şerban, la Agroserv Măriuţa. Mai ales când au realizat că laptele muls acolo este mai bine plătit decât laptele lor care pleacă spre gigantul Arla Foods.
Fermierii danezi au făcut cunoştinţă cu “Mugura”
Am ajuns şi la Boldeşti-Scăieni, în ferma de vaci cu lapte a familiei Timiş, Eco-Ferm, mai cunoscută prin brandul „Mugura”. Dacă Nicuşor Şerban aştepta să pornească investiţia prin care speră să dea valoare laptelui din fermă, la Eco-Ferm aveam în faţă o investiţie integrată cu un brand deja consacrat pe piaţa laptelui din România. Aici producţia celor 580 de vaci în lactaţie, dintr-un efectiv total de peste 1.600 bovine, în principal rasa Holstein Friză, ajunge din tancul de răcire direct în pasteurizatorul fabricii de lapte, al noii fabrici de lapte, care a fost ”ataşată” vechii unităţi. Aici sunt prelucraţi toţi cei peste 20.000 litri de lapte mulşi zilnic (media lactaţiilor este de 35 l/cap de vacă). Fermierii danezi luau notiţe ca la şcoală, vizibil interesaţi de tot ce se întâmpla sub ochii lor.
Despre vizita fermierilor danezi a scris şi colegul meu, Liviu Gordea, şi voi reveni şi eu cu un text în care vă voi prezenta o paralelă absolut inegală între realitatea din fermele româneşti şi ceea ce danezii relatează despre cum fac ei laptele în ţara lor.
Grajduri noi, vaci îngrijite ca la carte şi o viziune integrată
Nici nu se putea altfel la Eco-Ferm Boldeşti-Scăieni. Nimic din ce am văzut acolo nu poartă amprenta hazardului. Dacă în fabrica de lapte ne-a însoţit Sonia Neagoe, managerul fabricii de procesare a laptelui, în ferma de vaci ne-a fost ghid tehnicianul veterinar Sergiu Bădeanu, un om priceput şi cu dragoste de meserie. De la el am aflat că începuturile fermei s-au bazat pe un nucleu valoros de 99 vaci Montbeliard. Acum, în urma selecţiilor succesive, în fermă domină rasa Holstein Friză. Mai există un nucleu mic de Montbeliard la care, probabil, vor renunţa, deoarece producţia rasei este sub cea a vacilor Holstein. În cele nouă grajduri vizitate, construite cu simţ de răspundere de către Rota Guido şi GEA Westfalia, chiar şi metişi de Jersey cu Holstein şi Kobe cu Black Angus, cei din urmă fiind produşi „pentru plăcerea proprietarului” Radu Timiş. Acesta vine în fermele sale ca să „respire„ muzica împreună cu vacile la care ţine foarte mult. Trebuie să recunoaştem că se vede acest fapt!
Cel mai recent grajd a fost dat în folosinţă în februarie a.c. Şi era populat cu tineret femel aflat în proces de inseminare la unele vaci şi de verificare a gestaţiei la altele. Sergiu Bădeanu le-a povestit danezilor că verificarea gestaţiei se face de două ori, prima dată la 30 de zile şi apoi la 60 de zile. Folosesc în general material sexat cumpărat de la mai mulţi distribuitori. Inclusiv de la Semtest Craiova, unde paietele costă de la 20 de lei în sus. Au vaci în lactaţie cu producţii de 50 l/zi din inseminările cu material genetic de la Semtest Craiova. De remarcat că taurii folosiţi sunt din Germania. Tot de acolo au făcut şi singurul lor import de juninci – 250 bucăţi, în 2014. Dar, în general, ferma o dezvoltă din matca proprie. Şi, fiindcă vor să mărească efectivul de vaci cu lapte, reforma se face la doar maxim 15% din efectiv pe an. Doar vacile care au probleme sau care nu mai au producţie. Acum deţin vaci la a cincea şi la a şasea lactaţie, ceea ce duce spre 100.000 numărul celulelor somatice, pe când NTG se încadrează între 35.000 şi 45.000.
Grădiniţa urmează să fie modernizată
Ea a fost amenajată într-un fost porumbar, o construcţie veche din lemn, primitoare şi plină de… muzică şi frumos. Frumosul venind de la exemplarele foarte frumoase din boxe. În standurile masculilor mai erau şi câte doi viţei. Asta pentru că atât în decembrie, cât şi în ianuarie au avut câte 80 de fătări. În februarie erau deja cinzeci de fătări în momentul vizitei. Masculii îi vând la aproximativ o lună de viaţă, iar grădiniţa este gazda viţelelor până când împlinesc 90 de zile. Creşa are 126 de cuşete individuale în care trebuie să ajungă circa 700 de viţei/an. Anul acesta se va extinde creşa şi atât pereţii laterali, cât şi acoperişul vor suferi modificări de modernizare la standardele actuale ale fermei. Grajdurile vacilor dispun de ventilaţie, de apă preîncălzită pentru adăpare, luminatoare, pereţi ajustabili, pluguri racloare automate, sistem de evacuare a dejecţiilor cu pompe, spre bazinele decantoare, precum şi duşuri pentru perioadele foarte calde. Şi, desigur, muzică pentru bunăstarea vacilor. Cuşetele au pardoseli speciale, iar în unele grajduri este amenajat şi un sector de odihnă cu paie. În fiecare grajd, exceptând creşa, capacitatea este mai mare decât numărul “chiriaşilor”. De aceea şi politica de reformă e diminuată. Cât priveşte managementul întreţinerii podale, spunea Sergiu Bădeanu, se ocupă el şi colega lui, împreună cu doi muncitori specializaţi pe îngrijirea copitelor, după un grafic strict. Pentru sănătatea animală, direcţiile de urmat le stabileşte medicul veterinar Marian Ochea, cu care au contract de prestări servicii pentru o zi pe săptămână.
Sala de muls este Westfalia 12×12 cu sistem de eliberare rapidă a vacilor. Vacile sunt mulse de trei ori pe zi iar programul unui muls durează puţin peste 5 ore. Oamenii lucrează la sala de muls în două schimburi, iar laptele ajunge în tancul de răcire şi apoi direct în fabrică. Acolo unde “Mugura” se aşază frumos pe ambalaje şi le zâmbeşte viitorilor clienţi, deoarece este un produs de calitate şi cu prospeţime maximă. Cum ne dorim fiecare dintre noi să consumăm. Trebuie spus că fabrica nu produce şi lapte, dar am văzut primul dozator pregătit să ia drumul spre clienţi, deoarece Eco-Ferm vrea să ofere lapte integral celor care vor să consume un lapte adevărat, proaspăt muls în condiţii de maximă securitate.
Fermierii danezi au gustat cu încântare produsele obţinute din laptele muls de la vacile din fermă. Poate un pic gânditori, ştiind că la ei sunt probleme cu preţul obţinut per laptele care se duce către procesatorul deţinut cumva tot de fermieri, dar scăpat de controlul lor. Ceea ce într-o fermă ca acesta nu mai poate fi cazul!
SECRETUL DANEZILOR PENTRU UN SILOZ DE CALITATE
Pentru ca treburile să meargă ca la carte, iar integrarea producţiei să fie cât mai „rotundă”, Eco-Ferm dispune de rezerva vegetală de pe 1.000 ha. Ferma vegetală asigură animalelor resursele cele mai bune. Mai deţin şi un FNC (pregătirea furajelor combinate). „Doar premixurile le achiziţionăm şi, se înţelege, borhotul de bere şi tăiţeii de sfeclă rezultaţi din procesul de fabricare a zahărului”, îmi spune specialistul fermei. Silozul de porumb şi de lucernă este pregătit în fermă. Danezii au inspectat şi modul în care se gestionează silozul şi, cel puţin la acest capitol, au remarcat ei, românii mai au multe de învăţat pentru un siloz cât mai bun. Secretul – îmi spuneau atât secretarul general al unicei asociaţii pe vaci Holstein din Danemarca, Kjartan Poulsen, dar mai ales Niels Christian Jørgensen, un fermier cu producţii medii de peste 13.000 l/cap de vacă – este recoltarea optimă, tasarea excelentă şi închiderea silozului în ziua în care s-a început. Şi foarte mult contează modul în care se umblă în siloz, în aşa fel încât aerul să nu pătrundă prea mult. De altfel, sunt convinşi danezii, foarte curând fermierii români vor reuşi performanţele din Danemarca, dar numai cu profesionalizarea angajaţilor. O altă remarcă a fost că sunt prea mulţi 29 de angajaţi într-o fermă cu 600 vaci la muls, dar, cântărind pachetul salarial versus salariile din Danemarca, fermierii străini au mai meditat un pic.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/213 (ediţia 1-14 mai 2018)
