Aici am cunoscut un fermier care a însuflețit și a dat o nouă viață acestor locuri încărcate de frumusețe, de tradiție nealterată și de istorie. Inginerul agronom Ioan Simion Dragomir este un cunoscut crescător de animale. Cei apropiați îi spun Nelu. Un om deschis, bucuros să fie vizitat și să arate din realizările sale. Îi deslușești pur și simplu în priviri o tainică strălucire când vorbește despre animalele pe care le crește cu pasiune și sacrificiu… 

Responsabilul județean al … pârloagelor! 

Inginerul Dragomir are 55 de ani. Împliniți. A absolvit cursurile Facultății de Agronomie de la Cluj. Promoția ’85. „Înaintea premierului Cioloș”, o spune cu mândrie! A fost repartizat la Sebeș, „trimis să identific și să recuperez toate terenurile care erau nelucrate, din CAP-urile județului Alba. Pe atunci, tot pământul din România trebuia lucrat”. Mai târziu, a venit la Ohaba, unde tatăl său, Simion Dragomir, era președintele cooperativei agricole de producție de mai bine de zece ani. Trebuia să sprijine tot mai mult dezvoltarea CAP-ului, deși în fiecare an unitatea ocupa primele locuri la indicatorii de producție. Pe atunci, își amintește iniginerul agronom, mergeam la Făgăraș și cumpăram câte 15 vagoane de azot, acum nu mai vine nici un vagon într-un an.

Vinde laptele prin… “lactomat!”

Fermierul îngrijește 25 de văcuțe pentru lapte din rasa Bălțată Românească. În urmă cu doi ani, a cumpărat din Belgia cinci juninci gestante Red Holstein. Atunci când s-a acordat ajutorul de minimis pentru taurine și ovine, în toamna anului 2014. A fost o șansă de care a profitat și Nelu Dragomir. Printr-un fermier care se afla în Belgia pentru a cumpăra animale, a trimis zece mii de euro. Ioan Dragomir ar fi vrut să cumpere zece vaci cu lapte, dar nu a vrut să riște; să plătească și să nu primească tinerele juninci! Acum este mulțumit de ele, zilnic dau la mulsoare peste 20 litri de lapte. Din ferma lui, se strâng în fiecare zi circa 350 litri de lapte. Bun, gras, sănătos. O autocisternă vine și-l colectează pentru aprovizionarea celor două dozatoare plasate strategic, cu un vad comercial excelent, la Alba Iulia. Prețul este bun, 2,5 lei litrul la… „lactomat”! Cele două dozatoare, elvețiene, marca Brunimat, le-a cumpărat în urmă cu aproape doi ani. Numai unul l-a costat 7.000 euro. Se întrețin ușor și aproape că au amortizat investiția. Prin Asociația Crescătorilor de Taurine „Hăbeana”, al cărei președinte este, a cumpărat un tanc de răcire cu o capacitate de o mie de litri. Așadar, este destul spațiu de stocare, atunci când se mai întâmplă o disfuncțiune pe lanțul scurt. 

Rețete artizanale pentru hrana animalelor

„Rețeta de furajare e cea tradițională, o facem în mod artizanal. Din tainul zilnic nu lipsesc: mazărea furajeră, fânul de lucernă, porumbul, șroturile de floarea-soarelui de la fabrica de ulei, făina de rapiță și premixurile. De asemenea, prăjim boabele de soia și apoi le măcinăm. Toate acestea nu fac altceva decât să îmbunătățească simțitor calitatea laptelui obținut și livrat zilnic”, ne-a declarat Ioan Dragomir. 

Fermierul nu se plânge că nu are cu ce lucra terenul. În fermă deține două tractoare U445, un Fendt de 110 CP, adus acum patru ani din Germania la costul de 20 de mii de euro, dar și o combină John Deere, cu 3,80 m front de lucru. Mai are utilajele necesare pentru pregătirea solului – disc, plug și freză – și o semănătoare Amazone cu fertilizator. Terenul are rezervă suficientă de fosfor și de potasiu, îi trebuie numai azot. 

Nelu Dragomir se tot gândește care este cultura cea mai profitabilă. Nu a aflat încă răspunsul. Rapiță nu a mai pus de câțiva ani. Au fost ierni foarte geroase și plantele au înghețat. Are lot experimental la cartoful de sămânță. Mai testează și hibrizii de porumb de la Pioneer.

Simion Dragomir s-a născut cu munca la… purtător

L-am însoțit pe fermier prin lanurile cultivate. Pe lucernieră, l-am găsit la muncă în crucea amiezii pe nea Simion Dragomir. Era urcat pe tractor dis-de-dimineață. Întorcea lucerna. Are 80 de ani împliniți pe 1 mai – Ziua Internațională a Muncii. Ne spune că s-a născut cu munca… la purtător! Ară, seamănă, cosește, transportă recolta, face toate lucrările agricole cu o conștinciozitate demnă de generația sa de sacrificiu din care face parte. Cât a fost în fruntea cooperativei s-a tot rugat de cei de la județ să asfalteze un drum ca să ajungă mai repede cu autocamioanele la baza de recepție. „Dacă nu faceți drumul ăsta, îl fac eu cu grâul!”, a răbufnit atunci, în plină ședință cu mai-marii județului, Simion Dragomir. Astfel, a fost amenajată scurtătura care a scutit zeci de kilometri. 

Câmpul – biroului agronomului Dragomir

Inginerul Nelu Dragomir ne-a arătat… biroul său. În câmp! În 2015 a amenajat pe pășunea de la „Luncă” o adăpătoare pentru animalele satului. Aici a fost forat un puț la 175 de m adâncime și apa curge cu presiune aproape tot timpul. Fântână arteziană! O placă și două steaguri marchează locul: Asociația Crescătorilor de Taurine Hăbeana. „Fostul primar m-a întrebat sarcastic de ce am pus steagurile la vălău. «Sunt inginer agronom și am biroul meu în câmp. Aici plătesc oamenii care vin să curețe și să fertilizeze pășunea cu gunoi de grajd», i-am răspuns”, ne-a relatat Nelu Dragomir. 

Pășunea închiriată cu… 0,02 lei hectarul 

Nelu Dragomir nu s-a înțeles deloc cu fostul primar. Au fost meciuri grele. Mai întâi în privința pășunii. Imașul a aparținut unui composesorat, dar nu se știe cum a pus primăria stăpânire pe pășune. În urmă cu trei ani, inginerul Dragomir a reușit cu mare greutate s-o închirieze de la Consiliul Local pentru Hăbeana – asociația crescătorilor de taurine din sat. Fostul edil a încercat să dea pășunea unei firme private din Alba Iulia cu – țineți-vă bine! – 0,02 lei/ha pe an! Unde s-a mai văzut așa ceva!? Doar în Ohaba! Scandalul a căpătat dimensiuni… guvernamentale! 

Acum pășunea este închiriată asociației pentru 360 lei/ha. Este mult! Se pare că se va renegocia contractul! „Avem contract pentru 321 ha de pășune. O avusesem trecută la APIA la măsura plăților de agromediu. Primarul mi-a eliberat adeverință pentru o suprafață mai mică cu 15 hectare decât ce este scris în contract. Așa am pierdut niște bani din subvenție. Trebuie reglementată situația”, ne-a declarat inginerul Ioan Simion Dragomir. 

O familie închegată și integrată

Nelu Dragomir are doi băieți. Pe Andrei l-a integrat în agricultură. Este absolvent de Științe Economice și face controlul oficial al producției pe județul Alba la vaci. Merge prin fermele zootehnice să verifice mulsul la crescătorii care au animalele în COP. Dani, absolvent de industrie alimentară lucrează la Sanepid, la Alba Iulia. Mama fermierului Dragomir, Ana, abia mai poate face față treburilor din gospodărie. Are o vârstă înaintată, dar nu se lasă, cu toate că puterile i-au mai contenit! 

Soția, Ramona, este de curând aleasă viceprimar al comunei Ohaba. Vrea să aducă lucrurile la normalitate în sat; să facă drumurile, canalizarea. 

Nelu Dragomir are de gând să acceseze fonduri europene, să-și dezvolte mica afacere. Când am stat de vorbă cu fermierul, era nemulțumit că nu-i intraseră în cont subvențiile; nici pentru suprafață, nici pentru animale. Finanțele cer impozitele la timp, Fiscul ia banii și în avans. Agricultorul din Alba are nevoie de bani, are atâtea de achitat; trebuie să plătească oamenii pe care-i are la muncă în grădină, la solar. 50 de lei la zi, plus mâncare… 

Pământul trebuie să unească oamenii!

Îl întreb pe inginerul Nelu Dragomir dacă se poate trăi mai bine în Ohaba. Tace. Și tăcerea poate fi un răspuns. Îmi răspunde într-un târziu: „Numai uniți! Vremea e bună pentru asociere; un sprijin vine prin legea cooperației agricole, dar oamenii nici nu vor să audă de cooperativă, le este frică de CAP. Ei și acuma cred că trebuie să intre cu tot cu animalele sau cu pământul. Și nu este așa. Noi aici trebuie să punem bază pe agricultură!” 

La Ohaba, pământul are o valoare de simbol! Aproape cosmică. Denumirea comunei are rădăcini adânci în istorie. Ohabă înseamnă moșie (ereditară) oprită de a fi înstrăinată; inalienabilă, scutită de impozite și de prestații; este imunitatea boierească sau mănăstirească medievală. 

Așa cum spunea și Ioan Dragomir, pământul trebuie să unească, să apropie și nu să despartă oamenii. Pentru că el simbolizează, deopotrivă, nădejdea, viața…

UN AGRONOM CU ȘTIINȚA SUCCESULUI

Fermierul cultivă 55 de hectare de cultura mare. Mare parte preluate în arendă. Pe structura: 25 cu grâu, 18 cu porumb, restul cu floarea-soarelui și plante furajere. Așa cum arată anul acesta, culturile sunt bune. Are în câmp soiul de grâu Arieșan, de la Stațiunea Turda. Productiv, cu bobul mare, capacitatea de înfrățire – 2,5 frați/plantă. Asigură un conținut ridicat de proteină și gluten umed. Agronomul a încercat și soiuri străine; nu merg, nu a fost mulțumit de ele. Înainte de treierat, producătorul agricol a evaluat la peste 4.500 kg pe hectar producția medie la grâu. E bună; în anii trecuți, soiul a rodit pe aceste pământuri – cernoziomuri brun-roșcate și puțin argiloase – până la 6 t/ha. A utilizat tehnologia standard; în toamnă a pregătit terenul, arat, semănat, fertilizat cu șase saci de azot (100 kg s.a/ha), erbicidat. În general, peste 2.000 de lei îl costă un hectar cu grâu, de la înființare și până la recoltare. 

La jumătatea lunii iulie era programat să intre cu combina John Deere în lan. Anterior, la mașina de recoltat s-au făcut ultimele probe, retușuri și au pregătit spațiile de depozitare a viitoarei recolte. “Zilele acestea am dat grâul de anul trecut la morari pentru panificație. Avusesem stocate 50 de tone, prețul – 65 de bani kilogramul. Recolta obținută va sta un timp în magazii”, a precizat Nelu Dragomir. 

Și culturile de primăvară sunt destul de bune. Porumbul a fost semănat în condiții optime, dar a prins un îngheț la sol. Era în două frunzulițe; înghețul i le-a rupt. A rămas ceva în urmă, dar acum este frumos, sănătos. Fertilizat și cu toate tratamentele făcute. Hibridul de porumb este de la compania KWS, un tardiv special creat pentru însilozare, Mikado – FAO 550. Poate da lesne o recoltă apreciabilă de știuleți la hectar. Floarea-soarelui, cultivată pe câteva hectare, e cea care asigură proteina în hrana animalelor.

OHABA – UN SAT ÎMBĂTRÂNIT ÎNAINTE DE VREME

Comuna Ohaba este îmbătrânită, tinerii au plecat la oraș sau peste hotare. Sursele de câștig sunt precare. Laptele se dă aproape de pomană, cu 63 de bani litrul. „E strigător la cer, mai avem noroc că avem și oi. A fost 2,8 lei/l laptele de oaie, dar acum a scăzut la 2,5. Crescătorii s-au împuținat, efectivele de bovine au rămas la circa 125 de animale. Altădată, se apropiau de o mie de capete. Lipsa câștigului după vacă descurajează oamenii, nu mai este rentabilă activitatea. Înainte se spunea că Bălțata Românească alungă sărăcia din casă; nu mai este așa, acum crești animale doar să reziști zilei de mâine. Și crescătorii de ovine au rămas tot mai puțini, ca și turmele; abia dacă se apropie de două mii de animale. În Ohaba predomină rasa Țurcană, varietatea Brează de Hațeg. A fost o perioadă bună de fătare. De Paști, mieii s-au vândut cu 11 lei kilogramul, acum a scăzut la 7 lei/kg. Nu mai e cerere, miei mai sunt. Prețul lânei…, nu mai rentează. Și nici pieile. Nici nu poți să-l plătești pe cel care tunde, dar oaia trebuie tunsă”, ne-a declarat crescătorul de animale.

Articol publicat in revista Ferma nr.14(175) 15 – 31 august 2016