Beneficiile vitalității purceilor în maternitate - Revista Ferma
5 minute de citit

Beneficiile vitalității purceilor în maternitate

În contextul în care prolificitatea medie a scroafelor a fost ameliorată – în ultimii 20 ani – cu mai bine de 5 purcei/fătare, ar fi mult mai realist economic ca această convingere să sune astfel: profitul fermei depinde în mod crucial de numărul porcilor livrați, nu de al celor fătați”. Asta, tocmai pentru că venitul fermei este asigurat de câți porci vindem, nu de câți purcei sunt fătați/an/scroafă.

Porcine
Printr-o selecție agresivă a unui singur caracter – prolificitatea – s-a ajuns ca în ultima vreme să se concluzioneze că, în multe țări din Europa, aproape 25% din purceii fătați nu ajung niciodată în abatoare. Această realitate este dificil de tolerat, atât din punct de vedere economic, dar mai ales al societății în general și al consumatorilor în special.
Ca atare pentru ca purceii să aibă șanse maxime de a crește și de a fi valorificați sub formă de carne, aceștia trebuie să aibă o trăsătură esențială: vitalitatea. Iar vitalitatea este strâns legată de greutatea medie – sau mai corect stiințific „masa corporală” – la naștere. Greutate care, la rândul ei, depinde esențial de numărul total de purcei fătați/cuib. De asemenea, trebuie reamintit că termenul opus vitalității este „mortalitatea”, mai ales cea din maternitate, care afectează nemijlocit productivitatea fermei. Iată cum se leagă lucrurile!
Vitalitatea purceilor este definită prin capacitatea acestora de a supraviețui în perioada de timp de la fătare, la înțărcare. Oricum, genetica vitalității purceilor depinde de: a) genotipul mamei, b) genotipul propriu al purcelului și c) interacțiunea dintre mamă și purcel, în timpul gestației, dar și al lactației. În această ecuație, masculul contează doar prin potențialul heterozis transmis descendenților.
Dar, în afară de componenta genetică a viabilității, mai avem și componenta managerială, ce ține de organizarea fermei și de profesionalismul personalului.

Legătura dintre vitalitate și greutatea purcelului la fătare
Așa cum spuneam, componenta genetică a acestei caracteristici este prea importantă pentru a o ignora. Evident că o greutate mică a purceilor la fătare poate fi determinată și de elemente non-genetice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a femelei, sau furajarea / întreținerea pe perioadele de gestație și lactație.
Dar nu e important doar faptul că apare o reducere a greutății medii a purceilor, ci mai ales că apare o mult mai mare variabilitate a greutății în același cuib. Cu alte cuvinte, o scădere a uniformității purceilor conduce implicit la necesitatea multiplicării manevrelor de lotizare și de transfer a purceilor la scroafe doici.
Concluzia cea mai importantă și unanim acceptată este că fiecare purcel obținut în plus pe fătare (peste 10) conduce la o scădere a greutății medii a fiecărui purcel cu aproximativ 50 de grame.

Biologia vitalității purceilor
Cea mai la îndemână explicație ar fi că, în timp ce prolificitatea scroafelor a fost ameliorată, spațiul total disponibil în uterul femelelor a rămas același. Iar de aici și până la apariția unei concurențe dure între fetuși în a-și găsi locul și spațiul potrivit în uter, nu a fost decât un pas.
Al doilea element biologic de care depinde greutatea la fătare a purcelului și, implicit, vitalitatea post-partum, este dimensiunea placentei. În esență, purceii mici au placentele mici, iar cei mari, evident… mari. Chiar dacă există o corelație între greutatea placentei și a purcelului, e interesant de reținut că, de regulă, purceii mari sunt cei care dau startul declanșării fătării, iar cei mici nu au altceva de făcut decât să se lase luați de „valurile” contracțiilor uterine. Ei și-ar dori să mai stea și să mai crească o vreme în uter, însă frații mai mari au hotărât că timpul a sosit. De aici variabilitatea mare a greutății la fătare, mai ales în cuiburile cu peste 14 purcei.
Un alt element ce nu ar trebui să fie ignorat este presiunea metabolică uriașă la care este supusă femela ce dă naștere unui cuib cu un număr de peste 14 purcei vii. Nu vorbim aici numai de enorma mobilizare de resurse corporale proprii pentru asigurarea creșterii și dezvoltării intrauterine a purceilor, cât mai ales de echilibrul metabolic precar în care aceasta intră odată cu declanșarea lactației. Or, acest echilibru poate fi extrem de ușor perturbat de om prin simpla ignorare a cerințelor nutriționale, de apă, de întreținere etc. Astfel, lucrurile se complică și mai mult, conducând nu numai la pierderea purceilor, ci și, de multe ori, la pierderea femelei în care s-a investit mult pentru a ajunge la maturitatea reproductivă.

 

TABEL: EFECTUL GREUTĂȚII PURCEILOR LA FĂTARE ASUPRA SUPRAVIEȚUIRII P+NĂ LA ÎNȚĂRCARE
(pe un număr total de 29879 purcei)

 Porcine tab

 

Până la urmă, ar fi de reținut că:
• Greutatea individuală medie la fătare depinde de numărul purceilor fătați;
• Pe măsură ce prolificitatea crește, greutatea medie a purceilor scade…
• …iar o greutate individuală redusă la fătare înseamnă o vitalitate scăzută…
• …situație în care șansele creșterii și dezvoltării purcelului până la înțărcare/livrare se diminuează….
•…și, ca atare „soarta” profitului fermei devine incertă.
E clar că întreg scenariul poate fi distorsionat de multe elemente ce nu au nici o legătură cu genetica, ci mai degrabă cu… omul!
Și să nu uităm că… ”natura are întotdeauna dreptate!”

 

Articol publicat in revista Ferma nr. 3 (186) din 15-28 februarie 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →