Această a treia ediţie a Bayer Media Fair arată că actorii cei mai importanţi din agribusinessul mondial au înţeles mai bine necesitatea comunicării. Ca şi într-o relaţie oarecare, în lipsa dialogului real care să identifice problemele, există pericolul unei rupturi. O ruptură care nu face bine niciuneia dintre părţi. Noi, ca presă, dar şi direct consumatori ai produselor agricole, vedem legătura dintre cei care produc inputurile pentru agricultură şi consumator ca pe o cheie pentru stimularea viitorului. Altfel fiecare va descifra realitatea după codul său. Bayer a deschis deja acest dialog, prin intermediul media, despre agricultura modernă şi mai ales durabilă, la care ei îşi aduc contribuţia.
Pascal Cassecuelle, Country Group Head Bayer Crop Science România (mai pe româneşte, şeful Bayer pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova), a deschis evenimentul cu un discurs în româneşte destul de bine articulat. Articulat şi presărat cu date şi exemple edificatoare, cel puţin din punctul lor de vedere ca actor principal pe această piaţă de unde ne vine mâncarea. Aşa că au intitulat evenimentul „Un dialog transparent despre călătoria alimentelor, de la sămânţă până în farfuriile noastre”. Şi au încercat să vină în întâmpinarea consumatorilor cu explicaţii epatante, ceea ce nu lasă loc unui adevărat dialog. Dar e importantă schimbarea de paradigmă, venirea spre cei novici cu explicaţii cât de cât credibile. Lipsa totală de transparenţă din spate va fi, totuşi, o barieră încă greu de trecut. Miturile, convingerile, dar şi inerţia create de lipsa de dialog din trecut vor fi greu de demontat, dar nu imposibil. Dar Bayer şi-a propus şi la acest „târg cu media” să aducă argumentele cele mai solide pentru „industrie”. Şi în mare a reuşit prin intermediul celor cinci ateliere susţinute destul de dinamic de către specialiştii lor.
Bayer – pentru o viaţă mai bună încă din 1920
Provocarea actuală pentru Bayer, afirmă Pascal Cassecuelle, este să ofere fermierilor inputurile necesare pentru ca în anul 2050 agricultura să asigure bunăstare celor 10 miliarde de indivizi prognozaţi să trăiască pe Terra la acel moment. Şi este vorba de doar o generaţie până atunci. Cât priveşte România, Bayer crede că aici sunt resurse lejere pentru creşterea randamentelor între 30 şi 50%. Cu ajutorul lor, fireşte, deoarece atât aici, cât şi la nivel planetar Bayer este lider pe această piaţă. Dovadă stau cele 300 milioane de euro care constituie cifra lor de afaceri în România, coroborată cu 350 de angajaţi pregătiţi să crească an de an implicarea. Mai ales că după achiziţia Monsanto, Bayer deţine cea mai mare staţie de seminţe de porumb din Europa! O investiţie de peste 200 milioane de dolari, de la green field, aşa cum ne-a povestit Eugen Diaconu, DEKALB Field Operations Country Lead. Un loc unde se procesează seminţe culese de pe 7.000 ha cultivate în patru judeţe unde sunt facilităţi de irigare (Iaşi, Ialomiţa, Brăila şi Teleorman), care se transformă în 2 milioane de saci cu sămânţă înalt certificată Dekalb (o cantitate arhisuficientă pentru a asigura necesarul pentru întreaga piaţă de seminţe de porumb din România).
Anul acesta au fost nevoiţi să irige din 26 aprilie, deoarece primăvara aceasta a fost fără precipitaţii. Recoltarea porumbului pentru seminţe se realizează la o umiditate de 30%, ceea ce implică un program foarte strict de recoltare, derulat pe parcursul a doar şase săptămâni. Seminţele ajung la Staţia Sineşti, unde sunt uscate lent până la 12%, apoi selectate pe 6 calibre şi supuse tratamentelor cu 15 reţete diferite, în funcţie de cerinţele celor 20 de ţări unde ajung sacii cu seminţe de porumb Dekalb de la Sineşti. Printre destinaţiile exotice, Eugen Diaconu a pomenit de Japonia şi Pakistan. Am arătat doar câţiva paşi dintre cei opt necesari înainte de pasul al nouălea, livrarea!
Printre noutăţi s-a menţionat tratamentul seminţelor cu Acceleron, o substanţă bio-chimică care asigură un start mai bun în vegetaţie seminţelor Dekalb.
Despre siguranţa alimentară şi mai ales despre demontarea unor mituri
Florin Marian, Product Development Manager (director dezvoltare produs), a pregătit o dizertaţie exhaustivă pe această generoasă temă. Din nefericire, timpul a fost limitat. În schimb am aflat cum că otrava este peste tot şi că doar doza şi expunerea contează. Am aflat că o sută de cafele băute într-o zi pot lichida un adult, cum şi că reziduurile dintr-o cafea sunt destul de importante, în sensul nu prea pozitiv. Cum am auzit din nou despre procesele destul de complicate prin care o substanţă activă trebuie să treacă pentru a ajunge la omologare şi apoi în portofoliul de produse de protecţia plantelor destinat uşurării activităţilor desfăşurate de fermieri în obţinerea unor produse sigure!
Cât priveşte un top al sănătăţii alimentelor (cât de sănătoasă este mâncarea mea?), realizat în 113 ţări, România ocupă poziţia 38. Asta, am dedus eu, şi pentru că suntem membri ai UE, care are o politică extrem de restrictivă privind siguranţa, dar şi securitatea alimentară. Cât priveşte strict securitatea alimentară, mi-a plăcut mult de tot sintagma din prezentarea lui Florin Marian: „prin siguranţa alimentară înţelegem alimente accesibile, sigure şi nutritive pentru noi azi şi pentru copiii noştri mâine!” Şi pentru liniştea consumatorilor, în Europa Unită se realizează în fiecare an 67.000 de analize privind limita maximă a pesticidelor din produsele alimenare.
Cam despre aceleaşi mituri de demontat a fost şi următorul atelier prezentat de Bogdan Soare, Sales Manager Roundup pentru România, Bulgaria şi Moldova, însă aici discursul a abordat doar Glifosatul.
Revoluţia agriculturii prin digitizare – calea spre o hrană mai sănătoasă
Octavian Chihaia, Climate Activation Lead pentru Europa, susţine că prin intermediul aplicaţiilor specifice agriculturii de precizie fermierii pot lăsa terenul să le vorbească. Iar Climate FieldView se dovedeşte a fi din ce în ce mai pregătită să ofere date pentru fermieri care astfel pot mult mai uşor să ia decizii privind dozele de fertilizanţi aplicate, dar şi semănatul variabil. Practic, aplicaţia Bayer ajută fermierii să-şi facă o hartă a sănătăţii câmpului prin simpla adaptare a unui dispozitiv capabil să citească datele oferite de utilaje, drone şi sateliţi care pot fi aşezate apoi în rapoarte de care fermierul se poate folosi pe viitor. Datele se referă la densităţi, productivitate sau carenţe de sol care pot ajuta în stabilirea hărţilor de semănat pentru sezonul viitor.
Evenimentul Media Fair a fost necesar şi ar fi trebuit să aibă loc mai devreme, cu teme reale despre problemele care, din perspectiva supermarketurilor, ni se par găselniţe de multinaţionale!
HRANĂ PENTRU 10 MILIARDE DE OAMENI PÂNĂ ÎN 2050
Cel mai mult m-a pus pe gânduri un grafic preluat de la USDA şi prezentat de Pascal Cassecuelle în atelierul „Provocare: hrană pentru 10 miliarde de oameni până în 2050”, din care am putut afla că stocurile de grâu ajung doar pentru trei luni maxim, restul fiind o continuă acoperire prin intermediul dinamicii agricole. Iar faptul că avem la dispoziţie doar 3% din suprafaţa Terrei pentru agricultură şi că pierdem anual 12 milioane de hectare prin eroziune şi exploatare improprie (adică se pierde în lume o Românie agricolă anual!!!), atunci nu am mai privit senin această provocare. Dar atunci când privesc spre viitor realizez că lumea va trebui să se schimbe în esenţă, altfel va fi în pericol. Şi nu îmi mai duc gândul până la capăt.
LIMITA REZIDUURILOR DE PESTICIDE
Atelierul prezentat de Bogdan Soare a adus vorba de mult controversatul Glifosat. Poate şi despre berea germană în care s-ar fi găsit ceva Glifosat. Oricum, e normal să se discute aprins despre cea mai vândută moleculă „ever”, moleculă necesară şi altor domenii de activitate, nu doar strict în agricultură, fiind un erbicid total. Singurul capabil să se lupte cu stuful sau cu ambrozia. Ambrozia devenind o problemă de sănătate!
Şi aici s-a discutat despre factorul 100 privind limita minimă a reziduurilor de pesticide, care ar corespunde într-o paralelă unei distanţe de 100 de ori mai mare faţă de cei 60 m cât este limita legală dintre două autoturisme care circulă cu 120 km/h, adică distanţa de siguranţă ar trebui să fie de 6.000 m din perspectiva siguranţei alimentare. Tot un exemplu plastic este acela că doza minimă admisă de reziduuri este ca şi cum ai adăuga patru cubuleţe de zahăr unei piscine olimpice, care ar echivala cu doza de 0,01 mg/kg.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/226 (ediţia 1-14 decembrie 2018)
