În urma studiilor efectuate, cercetătorii au ajuns la concluzia că pentru a limita efectele schimbărilor climatice prin creşterea producţiei materiilor prime regenerabile, cum ar fi porumbul, uleiul de rapiţă sau cel de palmier, ponderea culturilor bioenergetice la nivel global ar trebui să sporească cu 4,3% până în anul 2100. Asta reprezintă o suprafaţă de aproape o dată şi jumătate mai mare decât a tuturor statelor care alcătuiesc Uniunea Europeană.
Prin urmare, acest lucru ar afecta serios diversitatea biologică din aceste zone, iar prevenirea efectelor negative ale schimbărilor climatice care ar putea rezulta prin utilizarea maximă a bioenergiei nu ar compensa aceste pierderi.
Grupul de cercetători a luat în considerare două scenarii pentru acest studiu. Pe de o parte, s-a imaginat utilizarea maximă a bioenergiei şi o creştere a temperaturii globale cu aproximativ 1,5 grade Celsius, iar pe de altă parte s-a mizat pe utilizarea minimă a bioenergiei şi o temperatură cu circa 3 grade Celsius mai mare faţă de perioada preindustrială până la anul 2100. Rezultatul: în ambele cazuri, aproximativ 36% din habitatele vertebratelor ar fi ameninţate cu o dispariţie masivă.
Încetinirea schimbărilor climatice prin utilizarea de plante bioenergetice ar putea, de asemenea, să dăuneze semnificativ mai multor specii de vertebrate, chiar şi în situaţia în care temperatura ar creşte cu mai puţin de 3 grade. Astfel de specii vertebrate, precum amfibienile, trăiesc în principal la tropice. Iar suprafeţele cu plante bioenergetice s-ar extinde cel mai mult tocmai în aceste zone. În concluzie, cercetătorii pledează mai mult în favoarea economiei de energie decât pentru expansiunea masivă a terenurilor arabile destinate producţiei de bioenergie.
