Lecturând proiectul, publicat spre dezbatere pe 7 octombrie a.c., aflăm că, în cele din urmă, MADR-ul propune un număr de doisprezece atașați agricoli, de unde până mai ieri, în declarațiile publice, inclusiv ale ministrului, aceștia ar fi trebuit să fie când șapte, când nouă. Deci doisprezece atașați agricoli, ca doisprezece apostoli ai agriculturii și industriei alimentare românești, se vor duce în cele patru zări ale lumii să propovăduiască despre calitatea roadelor pământului nostru și a produselor obținute din aceste roade.
În mod ciudat, Federația Rusă e în fruntea listei
Să continuăm, spre edificare, lectura proiectului de OUG. Țările unde ar trebui să ajungă atașații agricoli sunt, în ordinea expusă pe site: Federația Rusă, Ucraina, Turcia, SUA, Quatar-Doha, China, Israel, Germania, Spania, Portugalia, Franța și Olanda. Atașații agricoli și adjuncții lor vor avea calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular. Ei vor fi desemnați de MADR, dar se vor supune autorității șefului misiunii diplomatice în care își desfășoară activitatea și ”vor acționa sub îndrumarea acestuia pentru îndeplinirea atribuțiilor aferente domeniului specific de activitate, stabilite de autoritatea trimițătoare”. Haideți să ne oprim asupra acestor două puncte: 1. țările unde vor activa atașații agricoli și 2. statutul lor în cadrul ambasadelor/consulatelor românești. Federația Rusă este plasată în capul listei țărilor unde vor ajunge atașații agricoli. Deocamdată, știm bine, între Rusia și UE este în vigoare embargoul pe comerțul de produse agroalimentare. Ce anume ar urma să facă atașatul agricol la Moscova, din moment ce comerțul agroalimentar între Uniune și Federație este suspendat? Au autoritățile românești în plan să inițieze o relație bilaterală cu rușii? Prin vară, ministrul rus al agriculturii făcea ochi dulci Ungariei, Greciei și Ciprului, promițându-le ridicarea embargoului. O stratagemă de seducție moscovită, bazată pe cunoașterea unor vulnerabilități în interiorul blocului comunitar.
Perspective geopolitice
Din vară și până acum, lucrurile s-au mai schimbat. Chiar de la vârful conducerii Comisiei Europene au fost lansate mesaje pozitive în direcția Moscovei. Comisarul șef, Jean-Claude Juncker, a declarat că: „Trebuie să facem eforturi către o relație practică cu Rusia. Nu este «sexi», dar așa trebuie să facem, nu putem continua așa”. Iată, Juncker și-a pierdut răbdarea și e gata să uite anexarea Crimeei și sprijinul acordat de ruși separatiștilor din estul Ucrainei. Pe la sfârșitul lui octombrie, vicecancelarul german Gabriel Sigmar a făcut o vizită scurtă la Moscova, unde l-a întâlnit pe Vladimir Putin. ”Părerea mea este că trebuie să facem tot ce putem pentru a ajunge la o înțelegere, pentru a lăsa în urmă anumite situații și pentru a găsi noi metode de a îmbunătăți colaborarea”, a declarat oficialul german după întrevederea cu Putin.
Sancțiunile europene expiră anul acesta în decembrie, în timp ce embargoul rusesc a fost prelungit în august pentru încă un an. Dacă UE nu va prelungi sancțiunile, cel mai probabil, la paritate, Rusia va ridica embargoul mult mai devreme decât termenul impus în august. Păi nu trebuie îmbunătățită colaborarea, după cum zicea Sigmar? În contextul unei eventuale relansări a schimburilor comerciale UE-Rusia, să zicem că prezența unui atașat agricol român la Moscova ar fi justificată. Dar dacă nu cade embargoul pentru UE? Ce va face România, se va lăsa sedusă de Kremlin, care, cum am precizat anterior, a făcut deja ocheade unor țări europene ca Grecia, Cipru și Ungaria? Rămâne de văzut, după cum interesante de observat vor fi și rezultatele activității unui atașat agricol român la Moscova. Piața rusească, exceptând vinurile, ajunse acolo în cantități mari înainte de 1989, a absorbit cantități infime de produse agroalimentare românești.
Comerțul transatlantic
O altă piață pe care Bucureștiul își propune să o cucerească este cea americană. Statisticile oficiale arată o îmbunătățire vizibilă a schimburilor comerciale româno-americane, după criza economică mondială din 2008. ”Conform datelor din statistica vamală românească, ne asigură site-ul Ambasadei României în Statele Unite, la 31 decembrie 2014, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu SUA s-a cifrat la 2.208 milioane USD, din care 1.303 milioane USD au reprezentat exporturile românești, iar 905 milioane USD, importurile din SUA.” Așadar, o balanță comercială favorabilă României, dar printre produsele exportate în SUA nu se regăsesc și cele agroalimentare. Dacă ținem cont însă de faptul că printre marii traderi de cereale activi în țara noastră se numără și companii americane, putem spune că o parte din producția românească de grâu și porumb este exportată chiar de către americani! Lucru adevărat, desigur, și în cazul celorlalți traderi, elvețieni sau chinezi.
În cazul pieței americane, nu trebuie pierdut din vedere un lucru extrem de important pentru exportul produselor agroalimentare: TTPI sau TTIP, adică Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, aflat în negociere între SUA și UE. Principiile acestui tratat sunt favorabile unui comerț intens între UE și SUA, comerț deschis și firmelor mici și start-up-urilor. IMM-urile românești în domeniul agroalimentar ar putea beneficia în viitor de aplicarea TTPI, dacă finalmente va fi votat. Deocamdată, negocierile sunt în desfășurare, iar Parteneriatul Transatlantic are parte de contestări vehemente în interiorul UE. De curând, la Berlin au manifestat câteva sute de mii de opozanți ai TTPI, suspectați că fac jocurile Moscovei, care nu vede cu ochi buni crearea acestei mega-piețe transatlantice.
Mirajul asiatic
China, o altă țară vizată de MADR, este un uriaș “stomac” capabil să înghită atâta hrană câtă România nici nu poate produce. Au fost forumuri, vizite la nivel înalt, planuri mărețe, dar, deocamdată, piața chinezească nu se deschide, de pildă, exportului de bovine și ovine. Anul trecut, responsabili din MADR dădeau ca sigură livrarea unui lot de 5000 de vaci din rasa Bălțată Românească, dar picior de vacă românească nu a ajuns în China. Mai nou, chinezii sunt interesați de material genetic bovin și de embrioni bovini. De curând, au fost semnate la Beijing, protocoalele tehnice necesare acestui tip de comerț. În rest, exporturile de produse agroalimentare românești sunt slabe sau, în orice caz, nu se ridică la nivelul promisiunilor guvernamentale. Piața chinezească nu se deschide așa simplu. Chinezii vor la schimb contracte pentru realizarea în România a unor proiecte grandioase în energie și transporturi.
Tot pe continentul asiatic, ar mai fi de cucerit, în viziunea MADR-ului, Israelul, Turcia și Quatar-Doha. Potrivit site-ului Ambasadei României la Tel Aviv, schimburile comerciale cu statul evreu au o balanță comercială net favorabilă nouă. În 2013, exportul românesc a fost de 374,1 mil. USD (în creștere cu 28,8%), iar importul din Israel de 117,7 mil. USD (în scădere cu 22,6%). În structura schimburilor comerciale, produsele vegetale au reprezentat 14,2%, produsele alimentare 10,3%, iar animalele vii 6,7%. Simt responsabilii din MADR că e loc de mai bine?
Cum stau lucurile în relația cu Quatarul? În anul 2014, volumul schimburilor comerciale dintre România și Qatar a înregistrat o creștere cu 28% față de 2013! Exporturile au crescut cu 62%, în timp ce importurile au scăzut cu 25%. Pe lista mărfurilor exportate se află și produsele alimentare. Așadar, trend pozitiv. Atașatul nostru agricol nu va avea misiunea grea de a inventa comerțul cu arabii din Quatar, dar dacă lucrurile au mers bine până acum, de ce ar mai fi nevoie de atașat agricol?
Atașatul agricol, la răscrucea intereselor
Sunt multe de discutat în privința acestor destinații ale atașaților agricoli. Toate, însă, la timpul lor. În ce privește statutul atașaților în cadrul ambasadelor, acesta nu pare a fi unul prea limpede. Potrivit proiectului de OUG, atașații sunt numiți și trimiși de MADR, dar se vor supune ambasadorului. Acesta, la rândul lui, va trebui să țină cont de atribuțiile conferite atașaților de către MADR. De regulă, ambasadorii sunt numiți pe criterii politice, șefia unei ambasade este deseori o sinecură. Atașatul agricol, prezumându-se că va fi un specialist, nu va ajunge să asculte de ordinele unui ambasador care nu are nici o treabă cu agricultura, uneori nici cu diplomația?! Apoi, dacă acești atașați vor fi foarte activi și vor facilita exporturi masive de produse agricole și agroalimentare în țările respective, va avea agricultura noastră cantități suficiente ca să acopere și piața internă, mai ales că un proiect de lege ițit pe la Senat prevede obligativitatea comercianților de a scoate la vânzare 51% produse agroalimentare românești? MADR-ul trage către piața externă, Parlamentul către piața internă, de o agricultură care produce cât produce, uneori mai bine, alteori mai slab. Să nu ajungem ca în anii ’80: ce-i mai bun afară, ce-i mai prost în țară! Să le propunem, așadar, viitorilor atașați agricoli să nu fie prea plini de zel și să ne ia toată producția la export, deși va trebui totuși să își dovedească o anumită eficiență, ca să merite leafa de câteva mii de euro.
