Pentru că a reorganiza înseamnă a organiza pe baze noi; a întocmi, a orândui din nou (cu tentă de a și restructura) conduce nemijlocit la desființarea unor componente ale sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Or, acest lucru vizează și patrimoniul funciar – și așa precar – al unităților de cercetare-dezvoltare.
„Am pus mult suflet în apărarea patrimoniului funciar!”
Când vine vorba despre terenurile destinate cercetării, discuția cu șeful Laboratorului de genetică și ameliorare al Stațiunii de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, dr.ing. Costel Vînătoru, capătă tonuri grave, iar chipul i se umbrește vădit. „Mi-am șubrezit sănătatea pentru că am pus mult suflet în apărarea și protejarea patrimoniului funciar al stațiunii. În zadar, nu am putut rezista bombardamentului concentrat și bine dirijat al unor interese străine, care în final ne-au deposedat de ceea ce era mai scump – terenul de cercetare”, ne-a mărturisit Costel Vînătoru. Când s-a petrecut deposedarea, cercetătorul era directorul SCDL și a reprezentat în instanță interesele stațiunii buzoiene.
Să prezentăm succint, punctual și cronologic așa cum s-a derulat povestea relatată de omul de știință buzoian.
O lege încălcată?!
Încă de la înființare, unitatea de cercetare a fost înzestrată cu o suprafață de 510 hectare de teren. În 2001, prin două ordine de prefect au fost rupte 88 ha cu scopul refacerii izlazului comunal. Drept temei juridic s-a folosit art. 44 din Legea 18 care precizează la aliniatul 1: ”Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților de stat și care, în prezent, sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și a municipiilor, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere. Fac excepție suprafețele ocupate cu vii, pomi, seminceri furajeri, heleșteie, lacuri sau cele destinate producerii de legume, fructe ori altă materie primă pentru fabricile de conserve, orezării și câmpuri experimentale, destinate cercetării agricole, ce vor fi compensate în suprafață egală cu teren de aceeași calitate de către societățile comerciale pe acțiuni, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. „Total ilegal, pentru că din lege se vede clar că nu se dădea voie să se intre pe aceste terenuri”, a apreciat Costel Vînătoru.
Din locurile cu verdeață, morții au fost aduși în față
Deci, din 2001, unitatea a rămas cu fix 419,31 ha. Dar nu pentru mult timp, pentru că șase ani mai târziu, în 2007, a venit un puternic val de bombardament. În baza unor procese verbale de delimitare au fost puși în posesie niște morți – cu urmași cu tot -, astfel încât stațiunea a rămas să facă performanță cu doar 76 de hectare. Și a reușit, cu mari sacrificii! Ca temei juridic a fost invocată Legea 247/2005. Solicitanții câmpului cu verdeață, fără întristare și nici suspinare, au cerut teren și li s-a dat (de sus, de la vârful autorităților locale) taman de la cercetare.
După „sulfuroasa” retrocedare, suprafețele de teren de sute de hectare de la „Legumicola” au ajuns la… plantele carnivore sau la „băieții deștepți” care le-au comasat iar în coasta stațiunii a răsărit, ostentativ sau nu, un întreg cartier de viloaie…
La această dată, SCDL Buzău mai deține 76 ha de teren, din care activitatea de cercetare propriu-zisă este foarte mică, însumând 12 ha. Ca să fie extinse câmpurile experimentale sunt necesare investiții extraodinare, menite să asigurare apa și să reabiliteze gradul de fertilitate a solului. „Așadar, au fost băgați morții în față. Precizăm că nu vorbim în nici un fel de foști proprietari pe terenurile stațiunii, toate punerile în posesie s-au realizat în folosul unora care nu aveau nici o legătură cu terenul de aici. Nu există nici o dovadă că au acte prin care să revendice terenul stațiunii”, a susținut Costel Vînătoru.
Potrivită cercetătorului, prevederile legale stipulează destul de limpede că punerea în posesie trebuie să se facă doar celor care fac dovada vechiului amplasament. Motivația șubredă este că pentru morții de la Padina, Vernești, Pogoanele sau de aiurea, localități aflate pe o rază de 60 km de stațiune, nu mai este teren disponibil pentru retrocedare. Dar oare ce s-a întâmplat cu pământul în acele comune? Cum de a dispărut în negurile tranziției?
Vinovații, la Judecata de Apoi?!
Temerea lui Costel Vînătoru este justificată. „Eu tare mă tem că pentru aceste fărădelegi cei vinovați nu vor fi trași niciodată la răspundere! La Buzău și la Dumnezeu este posibil orice!”, a concluzionat resemnat Costel Vînătoru, omul de știință care își dorește să i se scrie pe cruce, atunci când va fi chemat de Sus: „acest om s-a luptat cu toată ființa pentru apărarea patrimoniului genetic și funciar al stațiunii!”
Articol publicat in Revista Ferma nr. 176 (1-15 septembrie 2016)
