Crescători tradiționali de vaci, familia Anton-Baniciu din comuna arădeană Iratoșu exploateză 35 de vaci Bălțată Românească și 30 hectare de teren. Deși a absolvit două facultăți – Teologia și Muzica, Alexandru Anton-Baniciu n-a abandonat dragostea lui pentru animale moștenită de-acasă.
Iar în urmă cu patru ani și-a mai împlinit un vis: acela de a avea propria fermă de ovine și caprine. Acum, la 26 de ani, are 200 de oi Țigăi sârbești metisate cu Lacaune și aproape 100 de capre din rasele Saanen, Albă de Banat și Alpine franceze.
Și tot la capitolul împliniri, mai trebuie să spunem că Alexandru și-a întemeiat și propria familie, devenind și tată. Când nu slujește animalelor, în duminici și sărbători, Alexandru slujește Lui Dumnezeu, fiind cântăreț la strană în biserica din sat. Absolvent de Muzică, în timpul liber Alexandru cântă, acordeonul fiind instrumentul lui preferat.
A învățat ciobănia pe propria piele
”N-am crescut decât vaci în familie. Despre oi și capre am învățat pe propria piele. Au fost dăți când mi-au murit miei și iezi cu zecile și chiar animale, dar n-am dat înapoi, nu le-am pus de vânzare”, recunoaște Alexandru.
Ferma de oi și capre e responsabilitatea lui, dar este la fel de implicat și în ferma de bovine, care e în grija părinților. Zootehnia – rasele mixte lapte-carne – este sursa de venit a celor două familii. ”Neavând efective mari, cel puțin la ovine, ne axăm mai mult pe lapte și procesarea lui, parte de care se ocupă mama. Eu și soția suntem cu vânzarea și livrările la domiciliu”, spune Alexandru. Mieii care nu sunt de prăsilă îi vinde în două ture, după cum ating greutatea de sacrificare: o parte de Paști, și a doua tură – ”la camion”.
”Îmi doresc foarte mult să pot crește animale, dacă Bunul Dumnezeu ajută și sunt sănătos, eu și animalele. Simt că nu lucrez când fac treaba asta, mă relaxez, mă simt acasă acolo între animale” – Alexandru Anton-Baniciu
Uitându-mă la pasiunea și înflăcărarea cu care Alexandru îmi povestește despre munca lui de zi cu zi, pare că totul merge strună în ferma familiei Anton-Baniciu. Nu se plânge, dar n-a putut omite să-mi împărtășească problemele, dintre care unele l-ar putea determina până și pe un tânăr ca Alexandru să nu mai crească animale. Le luăm pe rând și pe această cale le punem pe masa celor care au puterea și datoria să le preîntâmpine.
S.O.S.! Se ară pășunile!
”Aș crește mai multe animale, dar suntem limitați din lipsa pășunii. Ca în orice comună și în orice sat din România, se întâmplă și la noi ca pășunile lăsate nouă din strămoși să se împartă oamenilor din sat cu titlu de proprietate și să fie arate. Noi avem foarte puțină pășune aici, vreo 4 hectare într-un loc și 11 ha în alt loc. Ceea ce ne-a determinat să transformăm 10 hectare din pământul nostru arabil în pășune, pentru animale. E destul de dureros. Lucrăm 32 de hectare, din care jumătate în arendă. Toți colegii mei care se ocupă cu oi or suferit problema asta cu parcelarea, adică împărțirea pășunilor. Deși legea spune că dacă ai animale, mai ales care trebuie pășunate, statul sau comuna trebuie să aloce o anumită suprafață raportat la UVM”, spune Alexandru cu supărare.
Întârzierea plății ANT l-a determinat să vândă animale de prăsilă ca să cumpere furaje pentru iarnă.
”Se fac promisiuni că se dau subvenții, se fac proiecte. Și când colo, n-am primit subvenția ANT nici acuma și e luna februarie. În alți ani o primeam în octombrie, când e mai mare nevoie de ea. Acum o trecut iarna și noi ne-am luat fân vânzând din mieii și iezii de prăsilă, pe care am fi vrut să le păstrăm. Ca să supraviețuim până dă firul ierbii, pentru a le asigura nutreț, cereale…”, ne explică tânărul, precizând că pe terenul lucrat produc doar jumătate din necesarul de furaj, restul îl cumpără.
Legislația restrictivă și reglementările europene absurde
”Viitorul nostru depinde foarte mult de stat. Sper să nu dea tot felul de legi și cerințe absurde care ne vor sili să renunțăm la animale.
10.000- 16.000 de euro hectarul de teren
Familia Anton-Baniciu n-a accesat niciun ban european. Au apelat doar la credite când a fost nevoie să mai cumpere o bucată de pământ sau un utilaj second-hand. ”În principiu avem toate utilajele, în afară de combina de recoltat. Le-am achiziționat cu bani personali și credit bancar plătit tot din banii noștri. Am fost nevoiți să apelăm la credite, pentru a mai cumpăra pământ. Aici terenul e foarte scump: între 10.000 și 16.000 de euro/ha”, ne lămurește arădeanul.
Un sistem de irigare a pășunii
Le-ar mai trebui în fermă ”o sală de muls, un tractoraș mic de fermă, care să scoată gunoi din hală, și ar fi foarte bun un sistem de irigare a pășunii, nefiind suprafață foarte mare, m-ar ajuta la pășunatul rațional, să am în permanență câte o parcelă irigată, pentru refacerea ierbii. Toate cele 10 hectare de pășune sunt împrejmuite, investiția în gard fiind imensă la această suprafață!”, încheie Alexandru.
”Dacă n-am avea pasiune, am vinde animalele, deoarece e tot mai greu și statul nu te ajută, mai mult te încurcă” – Alexandru Anton-Baniciu
