Inginerul Petre Grigore, preşedintele LAPAR Galaţi, nu este de acord să semneze contractul cu ANIF pentru coplata activităţilor de desecare cu pompare, desecare gravitaţională, combaterea eroziunii solului şi de apărare împotriva inundaţiilor, deoarece dumnealui consideră că Hotărârea de Guvern nr. 203 din 22 martie 2011 care prevede această măsură este injustă.
„Noi ar trebui să plătim la volumul de apă evacuat, aşa cum plătim pentru irigaţii, nu un tarif aiurea, stabilit arbitrar, pentru supravieţuirea unei defuncte regii de stat! La elaborarea acestei legi ar fi trebuit să fi fost şi noi consultaţi”, ne-a declarat fermierul. De aceeaşi părere sunt mulţi dintre fermierii vizaţi de actul normativ.
Solă cu porumb sub apă
Exploataţia pe care o deţine Petre Grigore, în incinta îndiguită dintre Dunăre şi Prut, are o solă de 35 de hectare cultivată cu porumb, aflată sub apă! Din această cauză, plantele de cultură nu s-au putut dezvolta firesc, în condiţii normale. Şi aceasta, în ciuda ordinului ministrului Agriculturii transmis sucursalelor ANIF: “Până la data de 31 mai sau până la încheierea contractelor, veţi executa doar lucrări punctuale pentru asigurarea scurgerii apelor către punctele de evacuare.
La selectarea lucrărilor, veţi avea în vedere execuţia, în principal, a lucrărilor cu costuri reduse şi care să ducă la acoperirea tuturor obiectivelor care asigură scurgerea apelor de pe suprafeţele pentru care beneficiarii au încheiat contracte de prestaţii, lucrările de decolmatare urmând a fi contractate doar în cazurile în care celelalte operaţiuni nu duc la asigurarea scurgerii apelor”.
Or, parcela cu porumb inundată e dovadă clară că cineva nu şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu. Şi atunci, ce garanţie va avea fermierul, păgubit deja, că pe viitor însărcinatul cu „asigurarea scurgerii apelor” îşi va onora responsabilităţile?!
Contractele la OUAI cu bileţele de gât
O altă nemulţumire vine de la un alt fermier, a cărei exploataţie agricolă se află în zona inundabilă a Dunării. Inginerul Jan Florescu, managerul SC Zea Mays SRL Galaţi, constată o altă ciudăţenie în aplicarea „taxei pe calamitate!” Şi anume, ANIF a întocmit contracte-cadru care au fost distribuite Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii!! Legea nu aminteşte de aşa ceva!
Documentele aveau legate câte un bileţel de gât cu recomandarea de a fi înmânate deţinătorilor de terenuri. Unele contracte – susţin unii fermieri – erau semnate de… Emil Boc şi nu de directorul teritorial al sucursalei!
Stuful cât Palatul Victoria
Deci, în loc să presteze activitatea de identificare a deţinătorilor de terenuri din zonele inundabile, „să contacteze beneficiarii, să le prezinte legislaţia în vigoare şi să încheie contractele, ANIF pasează „motanul” în sarcina OUAI.
În cazul societăţii Zea Mays, canalul de desecare este colmatat de 20 de ani, iar stuful e mai înalt decât… Palatul Victoria! Staţiile de desecare nu au fost pornite de mult timp – dacă or mai fi în stare de funcţionare!, iar vegetaţia perenă reţine apa în caz de inundaţii…
INFO
Nesemnarea contractelor, sancţionată de APIA?!
Unii fermieri au primit contractele ce trebuie semnate şi care prevăd sumele ce urmează a fi plătite. Dar temerea lor este că dacă n-ar plăti, ar putea fi sancţionaţi anul viitor prin neacordarea subvenţiei pe hectar de către APIA.
Motivul ar putea fi faptul că fermierii ar avea datorii… la stat!!! Nu ştim dacă se va întâmpla chiar aşa, însă lucru cert, legea nu prevede sancţiuni în cazul nesemnării contractelor! Cel mult, şefii de la ANIF ar fi evaluaţi ca incompetenţi pentru că n-au fost în stare să „convingă” deţinătorii de terenuri să încheie contractele!
Oricum, legea cu desecarea pare-se că a fost emanată din puţul sec al unei gândiri aride! Chiar dacă ar vrea să imite unele practici comunitare şi face trimitere la armonizarea cu normele europene.