Simpozionul cu tema „Exploatațiile pomicole – performanță, productivitate, profitabilitate” a abordat o problemă frecventă în pomicultura românească: protecția la brumă sau la înghețul târziu de primăvară. Pe lângă formele de protecție cunoscute, cu turnuri de aer cald, elicoptere sau instalații de încălzire, expertul din Israel a explicat cum poate fi utilizată apa în acest scop.
Speciile pomicole rezistă la frig și la îngheț iarna, dar pericolul apare primăvara, atunci când planta se trezește iar temperaturile ajung la -2 grade. Pagubele apar la temperaturi de -2 grade, care îngheață florile și bulbul floral. „Aplicarea apei, dacă se face corect, este cea mai eficientă metodă de protecție împotriva brumei. După aplicare se formează un strat foarte subțire de gheață, care rămâne transparent. Însă pentru gheața albă, combinația de temperatură scăzută și vânt puternic, nu funcționează nici o metodă cunoscută de protecție la îngheț”, și-a început Arie Peleg prezentarea.

Cum se aplică apa de protecție?
Utilizarea apei pentru protecția culturilor pomicole împotriva înghețului târziu din primăvară este recomandată în perioade cu temperaturi de la -2 grade și până la -5-6 grade, dacă există o rezervă suficientă de apă și sunt îndeplinite condițiile de îngheț de noapte (fără vânt și cer senin). Principiul pe baza căruia metoda funcționează este unul simplu: fiecare gram de apă evaporată produce 590 de calorii, iar fiecare gram de apă înghețată, la zero grade, eliberează 80 de calorii. „Ne interesează, de fapt, să protejăm mugurii cu un strat de gheață și să reușim să menținem un echilibru între apa la zero grade și gheața la zero grade. Atunci când gheața este la zero grade, ea e transparentă. Atunci când temperatura gheții scade sub zero grade, aceasta va deveni albă, apare înghețul florilor și se produc pagube”, a spus Arie Peleg.
Când sunt așteptate temperaturi sub -2 grade, se stropește constant și continuu, prin aspersie, cantitatea de apă fiind direct proporțională cu temperatura scăzută. „Cu cât este mai frig, cu atât mai multă apă trebuie aplicată. Spre exemplu, atunci când temperatura din termometru este de -3,5 grade, rata de aplicare a apei trebuie să fie de 3 mm/oră, prin aspersie, ceea ce înseamnă 30 mc pe oră la hectar. Dacă pot apărea temperaturi mai scăzute, pentru fiecare grad trebuie adăugați în plus 5 mc/oră. Dacă începem să aplicăm apa când termometrul ajunge la zero grade, va fi târziu”, spune Arie Peleg.

Alegerea momentului potrivit pentru pornirea sistemului
Pentru a avea decizia corectă, este nevoie de două termometre, unul cu bulb uscat, iar al doilea cu bulb umed, care va citi valori mai scăzute. Diferența depinde de umiditatea aerului. Cu cât umiditatea va fi mai mică, cu atât diferența va fi mai mare, iar cu cât este mai mare această diferență, cu atât mai repede trebuie pornit sistemul de protecție. Diferența dintre termometrul umed și cel uscat este calculată de punctul de rouă, dat de stațiile meteo simple. „Cu cât este mai mică umiditatea, cu atât este mai mic punctul de rouă. Dacă punctul de rouă este -9,5 grade, sistemul de protecție la îngheț trebuie pornit la plus 4 grade. Cu cât punctul de rouă este mai aproape de zero, cu atât poți aștepta mai mult pentru pornirea sistemului”, a explicat Arie Peleg.
În momentul în care se deschide sistemul de microaspersie, primul efect este scăderea bruscă a temperaturii. De aceea este nevoie ca pornirea sistemului să se facă atunci când temperatura indicată de termometre este peste zero grade.
Spre deosebire de modelele de irigație, sistemul de protecție cu apă la îngheț trebuie folosit simultan și continuu toată zona. Sistemul trebuie să fie certificat pentru protecție la îngheț, să aibă picături mari pentru a maximiza înghețarea și a minimiza evaporarea, iar viteza de rotație a aspersoarelor să fie de minim 45 rotații pe secundă.
În plantații superintensive sau de viță-de-vie, cu densitate mare de plante, se recomandă metoda jeturilor de apă. Se obține o economie de 65% la apă, costuri de instalare mai reduse, după operare căile de acces sunt uscate și se realizează o rată ridicată și uniformă de aplicare pe butuc.
„Suntem la început cu instalarea acestor sisteme. Când aplicăm apă pentru protecția la îngheț primăvara, trebuie să ne asigurăm că solul are un drenaj foarte bun, astfel încât să nu avem probleme suplimentare după 3-4 zile de îngheț cu distrugerea rădăcinilor”, a atenționat Florin Stănică, prorector al USAMV București, profesor la Facultatea de Horticultură.

EFICIENȚA ALTOR MOTODE DE PROTECȚIE
• Metoda clasică de utilizare a turnurilor de vânt (care au în vârf mașini ce mișcă aerul) este eficientă numai dacă aerul cald este la joasă înălțime. Acoperă suprafețe mici, de 2,5-3 ha pentru un turn, fiind destul de scumpă instalarea.
• Sistemul cu elicoptere care survolează zona afectată de îngheț devine tot mai puțin popular. Avantajul lui este posibilitatea identificării punctului de inversiune a straturilor.
• O metodă relativ nouă, dar foarte scumpă, spune Arie Peleg, este cea a instalațiilor de încălzit prin arderea de combustibil, care se deplasează între rândurile de pomi. Acestea au efect pe o rază de 50 m și la fiecare 8 minute trebuie să se revină pe zonă pentru a menține căldura.

Arie Peleg: „Aplicarea apei, dacă se face corect, este cea mai eficientă metodă de protecție împotriva brumei. După aplicare se formează un strat foarte subțire de gheață, protector, care rămâne transparent”.

Articol publicat in revista Ferma nr. 1 (184) din 1-31 ianuarie 2017