Să cheltuim profitul, dacă-l avem sau, după caz, să vedem cum acoperim găurile din 2022 şi ce resurse găsim pentru minusurile din 2023. În cel mai rău caz… să ne luăm gândul că la anu’ va fi mai bine în agricultură!
Optimişti? Pesimişti? Cum vă găseşte finele anului?
Dacă ar fi să rezum discuţiile pe care le-am avut în ultima vreme cu mulţi fermieri aş spune fără reţinere că nu-i loc de optimism. Producţii mici, venituri pe măsură, costuri peste limita suportabilă… Aşa se face că avem livezi neculese pentru că nu ne permitem depozitarea iar costurile recoltării nu sunt acoperite de preţul de vânzare. Aşa se face că scade efectivul naţional de bovine pentru că nu mai avem cu ce să le hrănim şi aşa se face importăm, probabil deja spre 90% din carnea de porc pe care o consumăm, din cauză că pesta ne-a decimat fermele comerciale!
Despre „vaca la abator”, acest nou flagel al zootehniei româneşti, îmi vine greu să mai spun ceva. Cred totuşi că această din ultimă variantă pentru crescător ar trebui mult mai bine cântărită! Nu sunt în măsură să dau nimănui lecţii despre cum să-şi gestioneze intrările financiare în fermă, dar cel puţin în acest an datele oficiale arată creşterea şi diversificarea ajutoarelor acordate sectorului zootehnic. De covid, de război sau de secetă, aceste măsuri de sprijin ar trebui să atenueze impactul, să reducă din pierderi şi să permită beneficiarilor să continue sau să reia ciclul de producţie. Asta teoretic! Practic, ducem vaca la abator…
Greu anul ăsta, indiferent cum o iei. Şi pentru cel mic, dar şi pentru cel mare. Probabil „nu pentru toţi la fel”, deşi eu aş spune că riscurile şi pierderile cresc proporţional cu mărimea exploataţiei. Mai ales dacă vrei să şi câştigi din agricultură… Atunci e musai să şi investeşti, în special în anii aceştia dominaţi de schimbări pedoclimatice cu efecte din ce în ce mai vizibile şi mai severe. Ce şi cum semeni, aia culegi, nu?
Probleme mari şi multe, soluţii puţine şi incoerente. Şi nu doar în România. Întreaga suflare europeană a fost dată peste cap de consecinţele conflictului ruso-ucrainean.
Planurile de înverzire şi ambiţiile ecologice ale UE se bat cap în cap cu nevoia în creştere de alimente şi inegalităţile sociale generate de o realitate pe cât de dorită, pe atât de neaşteptată. Deşi, spun multe voci, era de aşteptat să pocnească buboiul undeva şi cândva…
În acest haos geopolitic şi economic îşi duce viaţa de zi cu zi şi fermierul român. Pot să afirm, după ce am vizitat în acest an repere agricole din câteva ţări europene, că alor noştri le este mai greu decât vesticilor. Atâta vreme cât cei care trebuie să facă auzite – oficial – la Bruxelles nevoile specifice ale agriculturii româneşti, să ceară soluţii şi să legifereze în consecinţă ascund problemele sub preş ca nu cumva “să deranjeze” sau “să se deranjeze”, de ce ne mirăm de halul în care ne merge?!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
