Aceste amestecuri furajere unice au avantajul că, păstrându-se aceleaşi componente furajere, nu apar fluctuaţii ale producţiei de lapte din cauza schimbării microbiotei digestive, ca şi la trecerea de la un tip de furajare la altul.

Alimentaţia „din stoc”
Folosirea amestecurilor furajere unice (AFU) pentru vacile de lapte constă în hrănirea acestora pe tot parcursul anului cu aceleaşi sortimente furajere. Este vorba despre furajele care se pot conserva şi depozita, şi anume: fânuri, semifânuri, silozuri, grosiere şi concentrate cultivate sau industriale.
Acest sistem este puţin folosit de către crescătorii de la noi din ţară deoarece impune o anumită dotare tehnică, precum şi spaţii suplimentare de depozitare a furajelor. De regulă, se recurge la acest sistem atunci când ferma nu dispune de suficiente pajişti naturale sau cultivate. Hrănirea vacilor se efectuează cu aşa-numitele amestecuri furajere unice (AFU) formate din componente uscate (fibroase, grosiere, concentrate), la care se pot adăuga şi suculente (silozuri) sau acestea din urmă se pot administra în tainuri aparte.
În continuare prezint modul de furajare cu o structură AFU, cu menţiunea că formularea acestora se face în funcţie de nivelul productiv şi de starea fiziologică a vacilor.
Dacă o fermă s-a profilat pe o hrănire din stoc pe bază de AFU şi dispune de o bună dotare tehnică (utilaje de tocat şi măcinat, remorci amestecător), atunci trebuie să adapteze tehnica de alimentaţie astfel încât să existe siguranţa că se satisfac cerinţele de energie şi de substanţe nutritive ale vacilor de lapte.

Satisfacerea cerinţelor de energie şi de substanţe nutritive
• Se stabileşte necesarul de energie şi de nutrienţi în funcţie de masa corporală a animalelor şi de producţia de lapte preconizată a se obţine. Conform tabelelor de normare, pentru o vacă cu producţia medie zilnică de 30 litri, cu 3,8-4% grăsime şi o greutate corporală de 650 kg trebuie să se asigure 22,9 kg SU, 21,6 UNL, 1835 g PDI (vezi tabelul 1).
• În etapa următoare, în funcţie de necesar, se stabileşte relaţia energo-proteică pe care trebuie să o îndeplinească amestecul furajer respectiv, PDI (g): UNL. În cazul nostru, amestecul furajer care se proiectează trebuie să asigure 100,2 g PDI/UFL.
• În funcţie de sortimentul furajer existent în fermă sau care poate fi procurat din exterior, se întocmeşte, pe baza programelor de optimizare a raţiilor sau direct prin calcul (prin tatonare), o structură de amestec furajer unic care să îndeplinească cerinţa de calitate impusă, respectiv relaţia energo-proteică precizată anterior.
În tabelul 2 redăm o structură de AFU alcătuită pe bază de fân de lucernă, siloz de porumb, uruială de porumb, şrot de floarea-soarelui, fosfat dicalcic, sare şi premix vitamino-mineral.
Valorile tabelare, pentru fiecare component, sunt obţinute prin înmulţirea procentului de participare cu valoarea nutritivă din tabele. Însumându-se aportul energetic, proteic şi mineral al tuturor componentelor AFU, se obţine valoarea nutritivă a 100 kg AFU. Prin împărţire la 100 se obţin valorile pentru un kilogram. În exemplul dat, 1 kg AFU asigură 0,50 kg SU, 0,43 UFL, 48 g PDIN, 46 g PDIE.
Cunoscând valoarea pentru 1 kg AFU se stabileşte cantitatea de AFU care trebuie administrată unei vaci de lapte care să acoperă necesarul de energie şi substanţe nutritive. Din tabelul 1 rezultă că dacă se administrează 44 kg AFU, se asigură 22 kg SU, 18,92 UFL, 2112 g PDIN etc. Iar relaţia nutritivă este de 111 g PDI/UNL.
Verificarea raţiei confirmă acoperirea indicatorilor nutritivi ai raţiei furajere. Dacă se reface calculul, la un consum zilnic de 44 kg AFU, o vacă ingeră 8,8 kg fân de lucernă, 26 kg siloz de porumb, 6,6 kg porumb măcinat, 2,2 kg şrot de floarea-soarelui, 88 g sare, 264 g fosfat dicalcic şi 88 g premix vitamino-mineral.
Dacă efectivul fermei este de zece vaci de lapte, cantităţile menţionate anterior se multiplică cu 10, după care prin cântărire şi după o preparare specifică (de exemplu boabele de porumb se macină, fânul se toacă) toate componentele se introduc în remorca amestecător şi după omogenizare se distribuie în cantităţi egale. Dacă nu se dispune de utilaje specifice pentru prepararea şi mai ales pentru omogenizarea componentelor unui AFU, se poate recurge la administrarea succesivă a furajelor din raţie, respectiv a concentratelor, fibroaselor şi a suculentelor.

TABELUL 1: RAŢIE PENTRU O VACĂ ÎN GREUTATE DE 650 KG CU O PRODUCŢIE DE 30 LITRI DE LAPTE

Structura raţiei: Fibroase – 34,0%; Suculente – 29,6%; Concentrate – 36,4%

TABELUL 2: AMESTEC FURAJER UNIC – CONDIŢIE DE CALITATE 100,2 G PDI/UFL

LEGENDĂ TABEL
UNL – unităţi nutritive lapte;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei;
UFL – unităţi furajere lapte.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/221 (ediţia 1-14 noiembrie 2018)