Toţi membrii familiei Cristolovean – Ioan, tatăl, Iuliana, mama şi cei doi copii, Alexandru şi Diana, sunt implicaţi până peste cap în „treburile casei”, care pentru ei înseamnă ferma de vaci cu lapte de două sute de capete, o brutărie şi o pensiune agroturistică în construcţie.

În toate sectoarele se investeşte pentru obţinerea unor produse de calitate. Brutăria şi ferma de vaci se susţin reciproc: brutăria aduce bani zilnic, iar cu banii de pe lapte se achită ratele lunare la bănci.

Pensiunea a fost gândită în primul rând ca o modalitate de valorificare a produselor obţinute în fermă şi în brutărie.

Nu-i uşor, da’ merită-ncercat

După mai multe consultări cu familia, Ioan Cristolovean a decis să integreze ferma într-un circuit agroturistic. “Urmărim practic două scopuri: unul de a închide un circuit şi al doilea… în acest fel sperăm să ţinem copiii lângă noi, adică să-i implicăm direct în conducerea pensiunii. Turiştilor le vom oferi produse obţinute la noi în fermă: lapte, brânzeturi, pâine şi produse de patiserie din brutăria proprie, care se află la parterul viitoarei pensiuni„.

Capacitatea de cazare va fi de 30 camere, iar ca facilităţi, pensiunea va fi „dotată” cu: un teren de tenis, o baltă pentru pescuit, agrement cu cai, plimbări cu trăsura, chiar şi călărie. Anul trecut Ioan Cristolovean a investit peste 25 de mii de euro în trăsuri şi harnaşamentele aferente.

Deţin momentan opt cai, dar intenţionează să mai cumpere patru Lipiţeni pentru trăsură. În fermă mai sunt doi ponei, femele gestante, răsfăţatele familiei şi, pe viitor, o atracţie pentru turiştii care vor poposi aici.

De altfel, printre planurile de viitor ale familiei Cristolovean se află şi realizarea unui mic parc tematic pentru copiii care vin de la oraş la ţară, unde să vadă diferite specii de animale şi păsări de fermă.

Pâine de Stupini

Pe lângă ferma de vaci şi viitoarea pensiune, afacerea familiei Cristolovean cuprinde şi o brutărie, situată peste drum de fermă, care funcţionează din 2006. De acest sector se ocupă mai mult Iuliana Cristolovean (foto): „am luat un credit de la CEC şi am achiziţionat utilajele din Franţa. Am respectat toate cerinţele sanitar-veterinare şi fluxul tehnologic, dar cu toate astea au loc mereu controale operative pe brutării, pe mori, din partea gărzii financiare… Părerea noastră sinceră e că nu aşa se combate evaziunea fiscală şi cel puţin nu la nivelul acesta… Investiţia iniţială nu a fost foarte mare pentru că am început cu mai puţin şi am reinvestit, pentru a putea să ne dezvoltăm fără riscuri foarte mari„, spune Iuliana.

Deocamdată, produsele care ies din brutărie sunt pâinea, chiflele şi cornurile, inclusiv specialitatea „casei”, pâinea cu cartofi, dar pe viitor se va dezvolta şi o linie de produse de patiserie.

Distribuţia se face în zona Braşovului, în magazine mai mici, dar mai sigure: „Nu ne convine politica supermarketurilor, cărora trebuie să le dăm marfă, şi dacă nu s-a vândut ţi-o returnează şi ce faci cu ea? Cei mici sunt serioşi, ştiu exact ce comandă, după cât pot să vândă„, adaugă Iuliana Cristolovean.
Brutăria are zece angajaţi, pentru partea de producţie, care lucrează în două schimburi. Distribuţia pânii se face cu două maşini noi, luate în leasing.

ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR DE TAURINE DIN JUDEŢUL BRAŞOV

Ioan Cristolovean este şi reprezentantul crescătorilor de taurine din judeţul Braşov. În 2005, în cadrul vechii asociaţii a crescătorilor, Ioan Cristolovean era preşedinte de proiect pe calitatea laptelui. În 2006, fermierii l-au propus şi l-au ales preşedinte al asociaţiei.

„În tot acest timp, am reuşit să facem foarte multe lucruri bune la nivel de asociaţie; acum intenţionăm să conducem cartea de rasă la Braşov, demers în care mă sprijină angajaţii asociaţiei, oameni deosebiţi şi interesaţi. Practic avem soft-ul, iar serverele sunt la Bucureşti, unde noi doar trebuie să trimitem baza de date procesată. Avem trei-patru oameni specialişti, iar acum putem spune că Braşovul este printre primele judeţe care are o bază foarte bine pusă la punct. Nu cred că există cinci judeţe în ţara noastră care se pot lăuda cu baza de date pe care o avem noi…„, spune Cristolovean.

E totuşi greu cu asocierea…

Ioan Cristolovean: „Fiind preşedintele Asociaţiei de circa trei ani, încerc să organizez fermierii, dar din păcate nu prea reuşim tot timpul. Am pornit cu 5 fermieri când am intrat în asociaţie, acuma avem peste 150 de membri plătitori de cotizaţii. Nu pot concepe cum să fii membru fără să plăteşti o cotizaţie. În Germania, de exemplu, nu există fermier care să nu facă parte dintr-o asociaţie, iar cel care este exclus dintr-o formă asociativă, este clar falimentar: procesatorii nu-i vor plăti producţia livrată aşa cum trebuie, banii nu-i va primi la timp, samsarii de animale nu-i vor lua marfa„.

Efective, ameliorare, rentabilitate

Din efectivul total de 20 de mii de vaci ale membrilor asociaţi, 3200 de capete de vaci cu lapte sunt luate în control.

În zonă predomină rasa Bălţată românească, relieful fiind predominant de munte, iar viţeii de BR se vând şi ei mult mai bine. Doar două-trei ferme au în exploatare rasa Holstein, restul sunt de Bălţată românească.

„Anul trecut s-a făcut COP-ul de către firma Zoo Expert, dar sincer, eu sunt nemulţumit de calitatea controlului. Am înscris Asociaţia la licitaţie ca să luăm noi controlul, cum era de altfel şi normal, dar ei au venit cu o sumă mai mică şi au câştigat. Dar asta nu înseamnă că putem să ne batem joc de control„, spune preşedintele asociaţiei.

În ceea ce priveşte genetica… „peste 80 la sută dintre fermieri au înţeles rolul geneticii. În prezent mai avem o problemă cu însămânţătorii, care trebuie şi ei să înţeleagă acest aspect. Vina este şi a fermierilor, pentru că dacă plătesc un material seminal ar trebui să-l şi verifice, nu doar să se mulţumească cu un viţel.

Am spus, chiar dacă dăm zece lei în plus la o paietă, doar într-o zi, la prima mulsoare, ne vom recupera banii. Şi sper ca oamenii să înţeleagă importanţa cărţii de rasă, deoarece noi avem o genetică bună în Braşov, cu sprijinul inginerului Emil Neacşa, şeful fermei de vaci de la Institutul de Cercetare a Cartofului, care se ocupă cu ameliorarea în asociaţie.

Dacă fermierii ne-au cerut ajutorul, ne-am deplasat în fermele respective şi am făcut potrivirea pe perechi, folosind doar material seminal de top, indiferent de cerinţe. Iar acum rezultatele sunt foarte bune„, explică Ioan Cristolovean.

Greul însă de-abia acum începe, din cauză că efectivele s-au diminuat mult, iar pe piaţă vor rămâne doar cei care înţeleg că trebuie să facă performanţă. Fermele cu doar două-trei vaci nu mai sunt rentabile.

„La noi, la Stupini, mai sunt doar trei ferme mai mari şi cea aparţinând Institutului Cartofului. În 2000, când m-am apucat eu de zootehnie, aici erau peste patru-cinci sute de vaci, ale localnicilor, care aveau cel mult până la 5 vaci. Acum nu cred că mai sunt 30 de capete în total şi rentabilitatea e zero„.

Producem carne, dar cui o dăm?

Pe raza judeţului Braşov funcţionează trei abatoare, unde îşi sacrifică animalele şi intermediarii, care achiziţionează vacile de pe piaţă şi le duc la export. Din cauza asta şi preţurile oferite de abatoare sunt foarte mici.

„Mulţi s-au orientat şi spre producţia de carne de bovine, dar dacă nu ne organizăm să mergem spre bursă, să aducem firmă care să liciteze sau să putem exporta chiar noi, nu vom fi rentabili, cu toate că ministerul spune să ne orientăm spre carne. Dar ce facem cu animalele, dacă-şi bat joc de noi cu preţurile?

Am vizitat în Franţa o fermă de Limousine. Tot ce pleca din Franţa trecea prin asociaţia respectivă. Fiecare fermier dădea tăuraşii spre îngrăşare într-o fermă special amenajată; din 2000 de tăuraşi se alegeau o sută, care se testau în primele şase luni. La final rămâneau 150-200 capete pentru reproducţie. După un an se făcea licitaţie, iar fermierii aveau drept de preepmţiune, adică puteau să cumpere tăuraşi, după ce plăteau vreo 500 de euro cazarea pentru fiecare şi ulterior puteau să-i vândă.

Dacă nu, se scoteau la licitaţie şi se ajungea până la două mii de euro pentru un tăuraş. La noi… crescătorii au individual contracte de livrare pentru tăuraşi. La un moment dat am propus să adunăm toţi tăuraşii şi/sau femelele şi să vindem împreună, să obţinem un preţ mai bun. Ştiu, e păcat să tai o femelă, cunoscând mamele şi genetica, dar până la urmă e opţiunea crescătorului.

Aici mă refer la cei cu două-zece capete. Fermele mari ştiu clar ce au de făcut. Un procent încă foarte ridicat – 70% dintre fermele înscrise în asociaţie – deţin maxim 10 capete per exploataţie. Problema este că nu înţelegem ce putere avem momentan ca să putem cumpăra şi furaje, şi chiar să vindem lapte şi juninci prin asociaţie. Deocamdată sunt sceptic…„, explică Ioan Cristolovean.