Speciile de fungi infecțioși care induc leziuni la nivelul pielii și mucoaselor la om și animale poartă numele de dermatofiți, etimologic din greacă însemnând derma-piele, phyton-plantă.
Dermatofiții sunt incluși în 3 genuri, și anume: Microsporum, Trichophyton respectiv Epidermophyton. Transmiterea acestor agenți patogeni se poate realiza fie de la om la om (antropofil), din sol la om (geofil), respectiv de la animal la om(zoofil). Fiecare gen menționat anterior cuprinde mai multe specii, bolile dezvoltate de aceștia poartă numele generic de dermatomicoze, unele din ele fiind considerate din punct de vedere epidemiologic zoonoze.
La om, dermatomicozele sunt cunoscute sub termenul generic de tinea la care se adaugă termenul în latină cu referire la zona afectată, de exemplu tinea manus (dacă zona afectată este mâna).
La animale, speciile de dermatofiți frecvent întâlniți sunt: Trichophyton verrucosum (afectează în special vițeii) reprezintă agentul etiologic în boala numită tricofiție; Trichophyton mentagrophytes/ quinckeanum/ interdigitale afectează pisicile, caii, oile și iepurii; Trichophyton equinum var. autotrophicum afectează caii și rar omul; Trichophyton simii la maimuță; Microsporum canis la pisică și câine; Microsporum gypseum (geofil) poate infecta diferite specii de mamifere; Epidermophyton floccosum afectează măgarii, câinii și caprele.
Tricofiția: ce este și cum o poți diagnostica?
O dermatomicoză frecventă așa cum am menționat anterior la animale este tricofiția. Aceasta este o boală de piele infecțioasă transmisibilă cauzată cel mai adesea de Trichophyton verrucosum prin spori aeroportați care pot rămâne în viață ani de zile dacă se află într-un substrat uscat. Aceasta este o boală zoonotică, deoarece poate infecta în mod egal oamenii și animalele. Infecția se răspândește rapid, boala poate compromite un număr mare de animale într-un interval mic de timp ceea ce duce la pierderi economice. Boala apare la animalele cu sistem imunitar slăbit/compromis de regulă în anotimpul rece. Leziunile în funcție de vârsta animalului (la bovine) pot fi localizate în jurul ochilor, pe gât și bot – la tineretul taurin (așa cum se poate vedea și în imaginea alăturată, Fig. 1) respectiv la animalele adulte pe corp și picoare. Leziunile care apar la scurt timp se acoperă cu o crustă.
Tehnici moderne de diagnostic
În prezent, există diverse tehnici de identificare precisă a agentului etiologic implicat în diversele tipuri de micoze care pot afecta animalele de fermă și nu numai. Una din cele mai importante și rapide tehnici de laborator este reprezentată de tehnica microscopiei optice, la care se adaugă cea de ultimă oră, microscopia electronică de transmisie sau baleiaj. In cazul ambelor tehnici, fie că ne referim la cea optică sau la cea de microscopie electronica, avantajul il constituie diagnosticul de certitudine și intervalul de timp scurt în care acesta se poate obține.
Microscopie optică. Așa cum se poate vedea din Foto 2 și 3, prin microscopie optică se pot evidenția aspect caracteristice de morfologie care pot indica agentul etiologic responsabil de patologia cutanată. Principale caracteristici morfologice ce pot discrimina între speciile implicate în infecție sunt aspectul hifei, aspectul corpilor fructiferi adică macroconidiile și microconidiile. De asemenea în analiza imagistică un alt criteriu de discriminare inter/intra-specific il reprezintă măsurătorile efectuate pe diferite structuri morfologice.
Prin analiza imagistică în microscopie electronică de baleiaj, utilizând diferite detecții și diferite moduri de examinare se pot vizualiza într-un interval relativ scurt de timp diferite specii de fungi prin obținerea unor imagini pseudo-3D în baza cărora se poate stabili un diagnostic cu referire la etiologia inter/intra-specifică, (Foto 4 și 5). Cea mai aplicată metodă de analiză prin microscopie electronica de baleiaj cu referire la analiza dermatofiților este cea denumită ESEM (Environmental scanning electron microscopy) cu detecție wet-STEM, prin care se pot face analize cu referire la aspectul tridimensional al acestor dermatofiți. Și în microscopia electronica de baleiaj se pot realiza măsurători și examinări cu un ordin de mărire al probei care poate urca (în cazul dermatofiților) până la 100.000 de ori, în timp ce puterea maximă a unui microscop optic este de 1000 ori ordin de mărire.
Concluzii
Tehnicile de microscopie optică și microscopie electronică reprezintă „unelte”/metode cu eficiență ridicată în diagnostic și utilitate practică prin intervalul scurt de timp în care acestea se pot realiza.
În final, trebuie facută mențiunea că astfel de analize sunt accesbile la nivel de fermă în România prin accesarea de către potențiali beneficiari/fermieri a surselor și canalelor principale de informare din mediul on-line, presă tipărită, paginile de internet ale diverselor laboratoare, instituțiilor de cercetare dezvoltare, universități, etc.
Texte foto
Foto 1: Aspect leziune tricofiție vițel
Foto 2: Aspecte de morfologie la dermatofiți – macroconidii la diferite specii (microscopie optică)
Foto 3: Trichophyton quinckeanum – macroconidii, tal (microscopie optică)
Foto 4: Analiză morfologie, macroconidii dermatofiți la diferite specii (microscopie electronica ESEM-wetSTEM)
Foto 5: Aspect morfologie Trichophyton quinckeanum, microconidii, tal (microscopie electronica ESEM-wetSTEM)
un articol de
CIPRIAN VALENTIN MIHALI
GEORGE VLAD GOILEAN
SCDCB Arad
