Tanymecus dilaticollis rămâne una dintre principalele amenințări ale culturilor de porumb și floarea soarelui în sudul țării, dar mai nou și în alte zone agricole. Putem preîntâmpina atacul? 

Rățișoara porumbului, eterna poveste!

An de an, fermierii au același stres cauzat de atacul rățișoarei porumbului (Tanymecus dilaticollis): ”Scapă plantele de această dată? Va fi un atac mare?”, se întreabă aceștia!

După decenii la rând în care tratamentul semințelor cu un insecticid sistemic asigura o protecție corespunzătoare culturilor abia răsărite împotriva atacului rățișoarei, am revenit la o perioadă de incertitudini, așa cum era prin anii ’50-’60. Este asta oare o evoluție, în concordanță cu Pactul Verde european? Cum s-a ajuns în acest punct? Simplu, prin ”banarea” neonicotinoidelor folosite la tratamentul seminței și lipsa unor alternative la fel de eficace. Asta pe fondul unei rezerve ridicate a acestui dăunător în sudul, sud-estul, estul, precum și în zonele de vest ale țării.

Tanymecus a cucerit noi teritorii

Recent, fermierii se confruntă cu atacuri ridicate și în zone considerate mai puțin favorabile, cum ar fi cele din nord-estul țării sau chiar în unele județe din Transilvania. Cum de a crescut populația rățișoarei porumbului?

Cel puțin 5 cauze ale invaziei

1. Primul ar fi rotația scurtă a culturilor, în care porumbul revine pe aceeași suprafață după doi sau trei ani. Dar și porumbul semănat în monocultură, pe suprafețe mari. Acolo unde sunt irigații, mulți sunt tentați să pună porumb după porumb datorită rentabilității acestei culturi. Sigur, asta până de curând, când prețurile de valorificare au cam luat-o razna și s-au mai schimbat datele problemei.
2. Dar chiar dacă fermierii respectă rotația ca la carte, insectele pot migra din solele semănate anul trecut cu porumb, mai ales dacă acestea au fost în vecinătatea celor semănate în acest an. Practic, gândacii care apar la suprafața solului în primăvară „trec strada” și se duc la vecini. Ideal ar fi ca porumbul sau floarea soarelui semănate în acest an să fie cât mai departe de solele unde s-a semănat porumb anul trecut, știut fiind faptul că rățișoara porumbului iernează ca adult în sol la o adâncime de 40-60 cm, uneori chiar până la un metru! Dar știm cu toții că în actualele condiții economice, o rotație a culturilor ca la carte este aproape imposibil de respectat în zonele de maximă favorabilitate a dăunătorului, acolo unde culturile de bază sunt porumbul și floarea soarelui.

1. Din păcate, insecta este polifagă, fiind semnalată la 34 de plante gazdă la noi în țară, din 7 familii botanice diferite. Pe lângă porumb și floarea soarelui sunt atacate soia, lucerna, grâul, orzul (se găsește la marginea acestor culturi, în primăvară, până la semănatul porumbului sau florii soarelui), sorgul, sfecla de zahăr (acolo unde este), dar și buruienile (manifestând preferință pentru pălămidă și costrei). Cu cât insecta este mai polifagă, cu atât șansele ca să fie ținută sub control, printr-o rotație ca la carte a culturilor, sunt mai scăzute.

O altă problemă este dată de faptul că unele specii de buruieni sunt tot mai greu de combătut, unele dintre acestea fiind bune gazde intermediare pentru rățișoara porumbului.

4. Apoi, din cauza crizei economice cu care se confruntă majoritatea fermierilor, cauzată de prețurile ridicate ale inputurilor agricole, mulți dintre aceștia au luat cele mai ieftine erbicide, care nu sunt întotdeauna cele mai bune. Prin urmare, cu mai multe buruieni în lan, Tanymecus dilaticollis, o insectă polifagă, va avea mai multe surse de hrană.
5. Mai sunt schimbările climatice, care se resimt și la noi în țară, favorizând multe specii de insecte dăunătoare, inclusiv rățișoara porumbului. Cum aceasta este mare iubitoare de căldură și de secetă, încălzirea globală îi vine ca o mănușă. Cu cât este seceta mai mare, în perioada în care plantele de porumb sau de floarea soarelui sunt mici (răsărit – 4 frunze), cu atât pagubele produse de rățișoară pot să fie mai ridicate. În această situație, pe lângă hrană, insectele își satisfac necesarul de apă pe seama tinerelor plăntuțe, cu posibile consecințe negative pentru fermieri.

6. 

Tot mai dezavantajați în lupta cu insecta

Dar rățișoara porumbului nu ține cont de crizele sanitare, politice și economice din ultimii ani. Ele își urmează cursul firesc al evoluției lor. Aceste crize multiple pot să îi pună pe fermieri în imposibilitatea aplicării ca la carte a tuturor verigilor tehnologice, mai ales din rațiuni financiare, caz în care insectele dăunătoare vor avea „cale liberă”.

Acesta este contextul actual în care fermierii își desfășoară activitatea și încearcă să protejeze culturile de porumb și de floarea soarelui de atacul rățișoarei, în speranța obținerii unor recolte ridicate care să fie valorificate la un preț cât mai corect.

Vestea bună pentru fermieri

Și în acest an s-a acordat autorizare temporară pentru insecticidele neonicotinoide pentru tratamentul seminței la porumb, precum și pentru substanța activă Ciantraniliprol, din clasa diamidelor (pentru folosire pe suprafețe limitate). Autorizările temporare, deși sunt ca o gură de oxigen pentru fermieri, nu rezolvă decât punctual această situație. Problemele de fond vor rămâne. Iar dacă ele nu vor fi rezolvate, rezerva biologică a acestei specii de insecte, mare iubitoare de porumb, va crește. Important este ca la semănatul porumbului să se folosească sămânță tratată cu insecticidele pentru care s-a acordat autorizare temporară și în primăvara acestui an.

PLANTA PE CARE RĂȚIȘOARA O EVITĂ

Ar fi existat o rază de speranță cu mazărea care este o plantă repelentă pentru rățișoară (insectele preferă să moară de foame decât să o consume), dar suprafața ocupată cu această cultură este redusă, în ciuda încercărilor din ultimii ani de a stimula creșterea suprafețelor cu leguminoase.

În lipsa unei zootehnii puternice, degeaba punem mai multă mazăre, că stăm și ne uităm la ea, fiind șanse mici de a o valorifica la un preț bun.