Originar din Răchiţele, o mică localitate din judeţul Cluj situată pe versantul nordic al Munţilor Apuseni, Ioan Răşinar s-a mutat cu familia la Pâncota în 1974, pe când avea 15 ani. A lucrat mai bine de două decenii ca şef de unitate la restaurantul cooperaţiei şi din 2012 s-a apucat de creşterea porcilor din rasa Mangaliţa. A cumpărat iniţial trei scrofiţe şi un vier iar în primii ani de exploatare a păstrat toate femelele în fermă şi doar masculii i-a vândut.
De ce i se spune porcul-somon?
Totul a pornit însă de la nişte poze, datate din anul 1965, în care mama sa apărea lângă un porc Mangaliţa. Atunci a început să se intereseze despre această rasă. „Nu ştiam mare lucru. Iniţial am încercat să cresc vaci de lapte şi ulterior oi. La început cererea pentru carnea de porc Mangaliţă nu era atât de mare. Oamenii abia descopereau această rasă, despre care se ştie că are calităţi deosebite. Carnea de Mangaliţă conţine până la 70% colesterol bun, adică acizi graşi nesaturaţi (Omega 3, 6, 9), comparativ cu porcul industrial, care are cam 30-35%. Iar gustul nu se compară. Dintre toate produsele pe care le facem noi aici, slănina şi jumerile sunt cele mai căutate şi apreciate de către consumatori”, ne-a mărturisit fermierul.
Preparate afumate la rece
Carmangeria a deschis-o în septembrie anul trecut. Aici este prelucrată carnea de Mangaliţa. Poţi găsi tot felul de produse tradiţionale, de la slănină, cârnaţi, tobă şi alte bunătăţi, care sunt prelucrate cu pricepere de către cumnatul său. Aşadar, vorbim de o afacere de familie sub toate aspectele sale, pornind de la creşterea animalelor, procesarea materiei prime şi valorificare, inclusiv un restaurant în care sunt organizate evenimente precum nunţi, botezuri şi alte cumetrii, de care se ocupă soţia. Pe lună, taie cel puţin trei-patru porci. Are şi afumătorie, unde carnea este afumată la rece. În perioada Crăciunului a vândut nu mai puţin de 50 de porci iar acum are încă o sută pregătiţi de sacrificare. Purceii sunt îngrăşaţi până la vârsta maximă de doi ani, când sunt valorificaţi, fie vânduţi altor crescători, fie abatorizaţi pentru procesarea cărnii în carmangeria proprie.
200 de euro un purcel cu certificat de origine
Sporul mediu de creştere în greutate la rasa Mangaliţa este de 8-10 kg pe lună. La sacrificare, greutatea ajunge între 130 şi 150 kg. De obicei, scroafele fată între 4 şi 6 purcei. „Am avut fătări şi cu opt purcei, însă nu este tocmai rentabil, pentru că produşii sunt mai mici şi nu toţi supravieţuiesc. Pentru noi, ideal ar fi patru, care să fie viguroşi şi cu şanse să se dezvolte mai repede. Dacă fată peste opt purcei, înseamnă că nu este în rasă pură”, ne-a explicat arădeanul. Purceii sunt înţărcaţi la două luni. Un purcel înţărcat, care are certificat de origine, se vinde astăzi chiar şi cu 200 de euro, iar cererea pe piaţă este foarte mare. Ioan Răşinar cu greu face faţă comenzilor, care vin din toată ţara.
Doar monte naturale
Animalele sunt hrănite în special cu porumb şi lucernă. Uneori li se mai oferă un amestec de porumb boabe cu orz şi triticale. Pe de altă parte, spune el, este important ca porcii să fie ţinuţi pe pământ. Ei intră destul de rar în adăpost, unde podeaua este din beton. Preferă să stea afară, pentru că picioarele sunt foarte subţiri la bază şi le este mai confortabil să se plimbe pe suprafeţe moi.
Scroafele gestante sunt monitorizate şi ţinute în spaţii împrejmuite iar montele la el în fermă se fac natural.
Vierii au o viaţă productivă de până la nouă ani. Dar, de obicei, vârful de performanţă îl ating la vârsta de patru ani, atunci sunt cei mai în formă. În prezent, Ioan Răşinar are zece vieri de Mangaliţa şi doi din rasa Bazna.
Bazna, o rasă mai prolifică
Spre deosebire de porcii Mangaliţa, cei din rasa Bazna ating mult mai repede greutatea de sacrificare iar scroafele fată până la 12 purceluşi. Carnea nu este însă la fel de gustoasă şi calitativă ca şi în cazul Mangaliţei. De aceea, el nici nu s-a axat prea serios pe creşterea porcilor Bazna – are numai 15 scroafe. „O scroafă de reproducţie din rasa Mangaliţa se vinde cu o mie de euro iar pe un vier de Bazna poţi să iei şi 2.000 de euro, pentru că se găsesc mai greu”, susţine fermierul. Într-un an, el vinde altor crescători cam 300 de purcei pentru reproducţie.
Din 2024, subvenţia europeană va creşte la 150 de euro pe scroafă. (…) Chiar şi aşa, cu noua creştere, vom fi la jumătate faţă de crescătorii din Ungaria, care primesc 300 de euro pe cap de scroafă
IOAN RĂŞINAR
Crescător de porci Mangaliţa şi Bazna
Unde există interes, există şi falsuri
„Cererea pentru carnea de Mangaliţa este ridicată în marile oraşe. Restaurantele comandă în special ceafă şi muşchiuleţ. Pe piaţă se găsesc însă şi comercianţi care spun că vând carne de Mangaliţă, dar în realitate nu e rasă pură. În Harghita şi Covasna au fost cazuri, pentru că ei aduc din Ungaria, iar acolo e altă varietate de Mangaliţa, care e amestecată cu Duroc, de unde şi culoarea aceea roşiatică”, avertizează fermierul. În momentul de faţă, animalele din ferma sa sunt sacrificate într-un abator de lângă Timişoara, dar situaţia este pe punctul de a se schimba.
Abator de 100.000 de euro
Pentru a nu mai depinde de alţii şi pentru a-şi creşte marjele de profit, Ioan Răşinar a demarat construcţia propriului abator, chiar pe terenul exploataţiei. Acesta ar urma să fie inaugurat în vară. Capacitatea de abatorizare va fi de 200 de porci pe lună, însă are autorizaţie nu doar pentru tăierea porcilor, ci şi a caprelor şi oilor. Abatorul va fi complet utilat, cu sală de tăiere, două camere frigorifice, o cameră de zvântare (unde se înlătură umiditatea de pe suprafaţa carcasei pentru împiedicarea dezvoltării active a florei bacteriene), cameră pentru medicul veterinar şi un alt spaţiu pentru administrator. Investiţia este realizată din fonduri proprii. Până acum l-a costat circa 70.000 de euro şi estimează că mai are de băgat 30.000 de euro pentru a-l dota şi a fi complet funcţional.
Pericolul pestei porcine
Pentru că ameninţarea pestei porcine africane este prezentă şi în vestul ţării, unde au fost semnalate mai multe cazuri, Ioan Răşinar şi-a luat toate măsurile de biosecuritate pentru a-şi proteja animalele. În momentul de faţă, principalul pericol şi vector de propagare a acestei boli extrem de contagioase îl reprezintă ciorile şi ţarca (coţofana, cum i se mai spune), o pasăre foarte activă în zonă, care e atrasă de leşurile animalelor moarte. „Am avut un caz de pestă porcină la 3 km de fermă acum doi ani. Cinci luni am fost complet izolat, nu am putut livra nimic. Am ajuns la 800 de capate. Era să o iau complet razna. Cu greu am reuşit să mă redresez. Am vândut şi sub preţul pieţei numai să scap de animale”, şi-a amintit crescătorul. Întreg perimetrul fermei sale este împrejmuit cu gard electric, ca măsură de protecţie împotriva mistreţilor, atât la exterior, cât şi la interior, pe lângă gardul de beton care delimitează suprafaţa exploataţiei.
O afacere profitabilă
În ceea ce priveşte rentabilitatea afacerii sale, Ioan Răşinar se declară extrem de mulţumit în acest moment. Pe lângă preţul foarte avantajos al cărnii de Mangaliţa, sprijinul acordat de stat este destul de generos. Subvenţia pe cap de scroafă este în prezent de 88 de euro. Ca să fie însă eligibilă la plată, scroafa trebuie să aibă cel puţin 10 luni şi să fi fost deja montată la data raportării efectivului către APIA sau să fi fătat înainte de 15 mai, când e ultima zi de depunere a cererilor. Pe lângă faptul că e nevoie obligatoriu de certificatul de origine al animalului.
Au exclus aberaţiile din PNS
„Din 2024 acest cuantum va creşte la 150 de euro pe scroafă, şi asta numai datorită eforturilor noastre legate de implementarea nouluiPNS. Pentru că iniţial subvenţia urma să scadă la 61 de euro. După ce ne-am dus la Bucureşti (reprezentanţii Asociaţiei Crescătorilor de Suine Autohtone Mangaliţa şi Bazna – n.r.), le-am demonstrat că au greşit la calcule. Au pus două fătări pe an, ceea ce rar se întâmplă la Mangaliţa, şi au considerat zece purcei fătaţi, o altă aberaţie”, a ţinut să menţioneze arădeanul.
Ajutor de minimis
Pe lângă subvenţia europeană, fermierii noştri mai primesc acel ajutor de minimis acordat pentru susţinerea crescătorilor de suine de reproducţie din rasele Bazna şi Mangaliţa. Dar numai pentru maximum 80 de scroafe pe exploataţie şi dacă faci dovada comercializării unui număr de minimum 4 purcei/an/scroafă, la o greutate de minimum 8 kg/cap, primeşti suma de 1.200 de lei pe cap. Se poate ajunge astfel la o mie de euro pe scroafă şi purceii fătaţi. Programul este mai rentabil pentru Bazna, pentru că fată mai mulţi purcei.
Ioan Răşinar are trei fete, dar din păcate nici una dintre ele nu a fost atrasă de acest domeniu de activitate, nici măcar soţii acestora. În schimb, un nepot, Marc, care este şi student în anul II la Facultatea de Zootehnie din Timişoara, este singura lui speranţă ca în viitor cineva din familie să preia frâiele afacerii.
un reportaj de
LIVIU GORDEA
