Conţinutul laptelui în proteine şi grăsime este important pentru profitul producătorului de lapte. Genetica, nutriţia şi alţi factori manageriali influenţează cantitatea şi compoziţia laptelui. Practicile manageriale care au ca scop creşterea cantităţii de lapte, de cele mai multe ori au efect şi în scăderea componentelor acestuia. Însă, îmbunătăţind capacitatea animalului de a utiliza furajele, de a le transforma în lapte, se poate spori conţinutul de proteine şi grăsime, dar şi cantitatea laptelui produs de către animal.
Cercetătorii au demonstrat că microorganismele vii care se găsesc în probiotice, îmbunătăţesc utilizarea furajelor. Producătorii de lapte au observat că vacile hrănite cu probiotice înregistrează o creştere a conţinutului în grăsime şi proteine, dar şi a cantităţii de lapte produs. Probioticele acţionează prin modificarea florei gastro-intestinale, prin schimbarea metabolismului şi interacţia cu microorganismele prezente în intestinul omului sau al animalelor.
Ce microorganisme acţionează ca probiotic?
Primele microorganisme care s-au dovedit a avea efect benefic asupra sănătăţii omului sunt bacteriile lactice. Ele au fost consumate din cele mai vechi timpuri, odată cu preparatele lactate fermentate. Din această categorie a bacteriilor lactice, fac parte specii de Lactobacillus, Enterococcus, Pediococcus, Leuconostoc, Bifidobacterium, Lactococcus. Aceste bacterii, care există în mod normal în tractul digestiv al animalelor sănătoase, au capacitatea de a produce acid lactic, stabilizează pH-ul din tubul digestiv şi asistă absorbţia nutrientelor. Pe lângă bacteriile lactice, în ultimul timp s-a demonstrat că şi alte microorganisme au efect de probiotic. Acestea pot fi specii de drojdii special selecţionate (Saccharomyces sau drojdia de bere, de panificaţie sau de spirt), care favorizează sinteza vitaminelor din complexul B şi a enzimelor digestive, îmbunătăţesc palatabilitatea furajelor şi stimulează activitatea bacteriilor benefice în tubul digestiv. Mulţi nutriţionişti folosesc drojdia pentru a mări ingestia şi sporul în greutate. De asemenea, bacteriile din genul Bacillus au capacitatea de a produce enzime, ajutând astfel la digerarea hranei în intestinul celui care le consumă.
Creşterea concentraţiei de grăsime din lapte
Fermentaţia furajelor în rumen şi transformarea acestora în nutrienţi accesibili metabolismului animalului, sunt principalii factori determinanţi pentru compoziţia laptelui. Bacteriile care digeră furajele produc acetat, care este caramida de construcţie a grasimii din lapte. Stabilizând pH-ul ruminal şi suplimentând raţia cu factori de creştere pentru microorganisme, se poate îmbunătăţi digestia furajului în rumen. Mulţi fermieri au observat că, mărind cantitatea de concentrate administrate vacilor în lactaţie peste un anumit prag, pentru o producţie de lapte mai mare, de cele mai multe ori scade procentul în grăsime din lapte şi chiar cantitatea acestuia. Acest lucru se datorează faptului că fermentaţia concentratelor poate coborî pH-ul ruminal, reduce populaţiile de bacterii care digeră fibrele şi, astfel, furajul nu este bine digerat.
Cercetările arată că, suplimentând vacile cu drojdii vii, creşte digestia fibrelor şi conţinutul în grăsime al laptelui. Drojdiile şi bacteriile lactice din probiotice stimulează înmulţirea bacteriilor, care stabilizează pH-ul, astfel că acidozele sunt mult mai rare la vacile care consumă probiotice. Producătorii de lapte semnalează că animalele suplimentate cu probiotice au mai puţine probleme digestive.
Creşterea concentraţiei de proteine din lapte
S-au făcut multe studii pentru obţinerea de raţii care să mărească concentraţia proteinelor din lapte. De multe ori, concentraţia acestora scade, în mod paradoxal, la raţii foarte bogate în proteine, sau eficienţa economică lasă de dorit. Secretul creşterii economice a proteinei din lapte nu este adăugarea în raţie a unei cantităţi în exces de proteine, ci sinteza eficientă de proteină microbiană în rumen şi îmbunătăţirea absorbţiei aminoacizilor şi a acizilor anorganici în intestinul subţire.
Digestia proteinei vegetale în rumen, de către microorganisme, duce la înmulţirea acestora şi, ca atare, creşterea cantităţii de proteină microbiană, care este o sursă ideală de aminoacizi pentru vacile în lactaţie. Eficienţa proteică la o vacă în lactaţie poate fi îmbunătăţită captând mai mult azot, eliberat în timpul digestiei proteice în rumen, sub formă de proteină microbiană. Culturile microbiene administrate la animale măresc afluxul de proteină microbiană în intestinul subţire. Studiile indică faptul că microorganisme probiotice ca Lactobacillus acidophilus şi Enterococcus faecium ataşate la epiteliul intestinal îmbunătăţesc absorbţia nutrienţilor, inclusiv a aminoacizilor.
De aceea, la vacile în lactaţie, suplimentând furajul cu aceste culturi, se obţine o mai bună digestie a fibrelor în rumen, care are ca rezultat un conţinut mai mare în grăsime a laptelui şi o mărire a nivelului de proteină microbiană cu efect în absorbţia aminoacizilor şi a acizilor anorganici în intestinul subţire.
Avantaje economice
Cercetări efectuate în toate colţurile lumii, arată că suplimentarea cu probiotice şi un bun management măreşte producţia de lapte, în medie, cu 20%, conţinutul în proteine cu 24%, iar grăsimea cu 21%. Starea de sănătate a vacilor care au primit probiotice este mai bună, ceea ce a dus la prelungirea longevităţii şi a perioadei productive. Acest lucru duce la o rată de înlocuire mai scăzută a efectivului productiv, obţinânu-se un beneficiu mediu de o jumătate de junincă de înlocuire pe cap vacă reformată. Vânzarea unui descendent femel faţă de înlocuirea unei vaci salvează mulţi bani, să zicem 2000 de euro, însemnând un beneficiu de 5,48 euro/zi. Probioticul costă în jur de 0,20 euro/zi. Deci, cu probioticele se obţin mai mult de 20 euro pentru fiecare euro investit.
