Mircea Fulop are 28 de ani şi locuieşte în comuna clujeană Mihai Viteazul. Loc recunoscut pentru calitatea pământului. Dumnezeu a fost generos cu aceste meleaguri şi le-a dat localnicilor posibilitatea de a produce legume de calitate. Şi oamenii nu L-au dezamăgit. Şi-au transmis pasiunea pentru munca pământului din generaţie în generaţie.

Mircea a deprins de mic tainele agriculturii. Îşi ajuta părinţii la muncile câmpului şi a început să simtă că asta va face toată viaţa lui. Un lucru demn de admirat, în timpuri în care tinerii din satele noastre preferă să culeagă struguri în Italia sau portocale în Spania.

Mircea a riscat şi nu şi-a părăsit locurile de baştină. S-a pus serios pe muncă. Terenul pe care îl are de la părinţii săi trebuia valorificat. A lăsat un hectar descoperit pentru producţie în aer liber, iar pe altul a construit nişte sere. Le-a construit simplu, fără prea multă tehnologie. A realizat un sistem de irigaţie prin picătură. În sere cultivă în ele spanac, ridichi, ceapă verde, salată etc.

Foloseşte tehnicile pe care le-a învăţat de mic, dar între timp se informează despre tot ceea ce este nou în legumicultură.
Abonat fidel al revistei noastre, Mircea Fulop este la curent şi cu tot ceea ce înseamnă tehnologie modernă. Însă pune în aplicare doar metodele ecologice, pentru a fi sigur că ceea ce produce este natural şi gustos.

Concurenţa cu marile magazine

Mircea este ajutat de soţia sa, care se ocupă în principal de vânzarea legumelor la piaţa din Turda. Acolo o duce el în fiecare zi cu o camionetă pe care a reuşit să o achiziţioneze cu banii proveniţi tot din legumicultură. O vreme soţii Fulop au desfăcut marfa si prin magazinele din Turda, dar au renunţat la această variantă datorită faptului că încasarea banilor se făcea anevoios. Acum preferă să vândă direct consumatorului.

Dar a apărut un pericol care la prima vedere ameninţă să le înghită afacerea: supermarket-urile. Preţul propus de aceste mari magazine sfidează orice concurenţă (mai ales că marfa vine, majoritar, din import). E drept că nici calitatea legumelor comercializate în marile magazine nu se poate compara cu cea a legumelor cultivate tradiţional. Sistemul intensiv şi superintensiv în care sunt cultivate legumele pe care le găsim la supermarket, le fac să îşi piardă gustul şi prospeţimea, deşi afişează un aspect impecabil. “Din păcate, românii au prins gust pentru acest trend, de a merge şi de a cumpăra din supermarket.

E mai mult o modă decât o necesitate. Oamenii merg acolo, cumpără şi apoi se plâng de calitatea legumelor. Eu cred că în câţiva ani românii vor lua din nou cu asalt pieţele, pentru că au nevoie de calitate şi noi oferim asta. Nu aş vinde ceva ce nu aş da nici măcar copilului meu să mănânce. Totul e sănătos şi gustos”, ne spune plin de speranţă Mircea.

Speranţa răsare din pământ

Mircea Fulop nu a accesat nici un program de finanţare. Nu a luat împrumut de la bancă. A făcut totul cu propriile resurse. A reuşit să îşi modernizeze casa în care locuieşte şi priveşte cu încredere spre viitor. Este un exemplu de chibzuinţă şi rabdare.
Acum încearcă să pună bazele unei asociaţii a legumicultorilor din zona comunei natale. Consideră că, în acest fel, cultivatorii îşi pot împărtăşi mai bine din propriile experienţe, se pot ajuta între ei şi pot progresa împreună. Pe viitor intenţionează să capete un statut juridic.

Despre normele Uniunii Europene spune că totul poate fi rezolvat şi orice obstacol depăşit. Chiar şi fără ajutorul statului. Dar cu răbdare şi multă muncă. Doreşte să mai cumpere pământ şi să îşi extindă culturile. A constatat că se pot face bani frumoşi din legumicultură şi e fericit că a ales acest drum. Mircea Fulop nu este singurul din comună care a plecat pe această cale.

Mulţi tineri au ales profesia de legumicultor. Au urmat cursurile organizate de Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Cluj şi acum îşi văd de treabă cu mult optimism. Un optimism care ar trebui transmis şi către alte zone ale ţării, care au acelaşi potenţial de dezvoltare. În Mihai Viteazul s-a putut, deci se poate şi în alte părţi ale României.

Articol publicat în revista Ferma, 2007