Alternaria solani este mai discretă la inoculare şi poate să provoace pierderi considerabile tocmai pentru faptul că fermierii o pot depista mai greu. Boala se manifestă diferit şi confuz.
Ciuperca iernează în sol pe resturile plantelor sau pe tuberculii infectaţi. La începutul verii, produce spori care infectează, pentru început, frunzele bazale ce ating solul.
Boala sezonului cald
Temperatura optimă de infecţie cu Alternarioza este de 25-30°C şi din acest punct de vedere putem considera că avem de-a face cu o boală a sezonului cald din perioada de vegetaţie a cartofului, pe când mana se manifestă şi la temperaturi mult mai scăzute.
După infecţie, ciuperca se dezvoltă fără să apară simptome vizibile la plantă. Acestea se observă după 7-10 zile de la infecţia propriu-zisă. Apar leziuni circulare (necroze) de 3-10 mm diametru, cu cercuri concentrice. Uneori pot avea şi aspect unghiular când sunt limitate de nervurile frunzelor. În mod frecvent, zona atacată este înconjurată de o porţiune îngălbenită, iar frunzele atacate nu cad.
Ulterior, boala se răspândeşte şi apar leziuni pe frunzele din etajele superioare. Pe măsură ce plantele se maturează sau se accentuează perioadele de stres produse de temperaturi ridicate, de secetă sau de deficienţe nutritive, boala devine tot mai severă, iar petele confluează neregulat.
Semnele şi evoluţia bolii
Ciuperca Alternaria sp. produce simptome similare cu efectele unei nutriţii deficitare sau ale unor viroze. Astfel, deficitul de magneziu sau toxicitatea cu mangan au aceeaşi simptomatologie, iar mai târziu, spre mijlocul sezonului de vegetaţie, urmele înţepăturilor de afide se pot confunda cu Alternarioza.
Tuberculii infectaţi prezintă pete circulare de culoare brună spre negru, uşor adâncite, cu diametrul de câţiva milimetri. În cazul în care condiţiile propice infecţiei persistă, petele se extind şi cuprind o mare parte din pulpă. Astfel, ciuperca pătrunde profund în tuberculi provocând o putrezire neagră, care însă se limitează la 5-6 mm adâncime (faţă de mană, care pătrunde mult mai adânc).
Ţesuturile atacate sunt tari, uscate şi separate de cele sănătoase printr-o zonă umedă de culoare gălbuie. La putrezirea tuberculilor contribuie prin suprainfectări, în mod secundar, diferite organisme saprofite, caz în care tuberculii atacaţi putrezesc în timpul păstrării şi în general au o valoare nutritivă scăzută.
Prevenirea şi combaterii bolii
Măsurile culturale sunt cele care împiedică şi diminuează propagarea infecţiei. Acestea sunt: folosirea seminţei certificate liberă de infecţii, respectarea rotaţiei, fertilizarea echilibrată, combaterea buruienilor (foarte multe specii de buruieni sunt plante-gazdă pentru agentul patogen), evitarea irigaţiei prin aspersiune, folosirea soiurilor rezistente în zonele cu condiţii propice dezvoltării bolii (soiuri sensibile se pot considera Saturna, Lady Claire, Lady Rosetta, Hermes, Vivaldi s.a.).
Tratamentele chimice pe bază de mancozeb, propineb s.a., se fac preventiv şi curativ în timpul vegetaţiei. De altfel, primul tratament cu fungicide, preventiv împotriva manei, se face obligatoriu cu un produs care conţine o substanţă activă omologată şi pentru combaterea alternariozei. Nu întâmplător, în Occident, boala se cunoaşte ca fiind o mană timpurie (Early Blight).
ATENŢIE LA IMPORTURI
În ţările vestice, Alternaria alternata face ravagii, fiind mai rapace, mai rezistentă la fungicidele clasice, şi este practic aproape imposibil s-o deosebeşti de Alternaria solani. Este indiscutabil faptul că ciuperca s-a inoculat şi în România, având în vedere importurile masive de cartof din Europa Occidentală.
