În prima etapă se va stabili o serie de indicatori tehnici pe care trebuie să-i realizăm, cum ar fi:

• greutatea medie de livrare a tineretului porcin 110 kg.;
• mortalitatea planificată la tineretul porcin 15%;
• prolificitatea medie a scroafelor 10 purcei;
• fătările nereuşite 5%;
• număr mediu de fătări pe an şi scroafă (i.f.s.)2;
• numărul mediu de scroafe repartizate pe vier 18/1;
• reforma anuală prevăzută la scroafe 40%;
• reforma anuală prevăzută la vieri 50%;
• rezerva suplimentară în cazul scrofiţelor şi a vieruşilor de înlocuire 25%;
• greutatea medie de livrare a reformelor; scroafe reformate 240 kg; vieri reformaţi 260 kg; scrofiţe reformate 130 kg şi vieruşi reformaţi 140 kg.

Iniţial vom calcula necesarul anual de porci graşi ce trebuie livraţi, plec=nd de la cifra planificată şi greutatea medie de livrare.

1.000.000 kg : 110 kg = 9091 porci graşi.

Pentru a realiza cei 9091 porci graşi unitatea trebuie să producă un număr mai mare de purcei fătaţi ţinând cont de procentul de pierderi realizat de la fătare şi până la livrare dacă mortalitatea este de 15 % înseamnă că indicele de supravieţuire este de 85 %.

100 ……………………… 85
  X ………………………. 9091
   X = 10.695 purcei fătaţi.

Pentru a obţine cei 10.695 purcei fătaţi avem nevoie de un număr de fătări reuşite  care se obţine prin împărţirea purceilor fătaţi la prolificitatea medie.
10.695 purcei fătaţi : 10 = 1.070 fătări reuşite

Din păcate nu toate fătările sunt reuşite, există scroafe care pot făta purcei morţi, neviabili sau un număr mic de purcei la fătare. Dacă procentul de fătări nereuşite reprezintă 5 % din fătări atunci numărul la fătări nereuşite va fi:

100 ……………………… 5
1070 ………………………… X
  X = 54 fătări nereuşite

Numărul total de fătări se obţine prin însumarea fătărilor reuşite plus fătări nereuşite.

1070 ­ 54 = 1124 fătări totale.

Necesarul de scroafe se obţine prin împărţirea numărului total de fătări la numărul mediu de fătări pe scroafă.
1124 : 2 = 562 scroafe de reproducţie.

Necesarul de vieri de reproducţie se obţine prin împărţirea numărului de scroafe la raportul între sexe.
562 : 18 = 32 vieri de reproducţie.

Anual o parte din scroafe şi vieri se reformează, în funcţie de procentele de reformă planificate.

100 ………………………….. 40
562 ………………………….. X
X = 225 scroafe reformate anual

100 ………………………….. 50
32 ………………………….. X
X = 16 vieri reformaţi anual.

Pentru înlocuirea scroafelor şi vierilor reformaţi se vor cumpăra scrofiţe şi vieruşi de înlocuire cu 25 % în plus faţă de necesar, deoarece nu toate scrofiţele şi vieruşii vor fi apţi de reproducţie.

125 ………………………….. 100
X …………………………….. 225
X = 282 scrofiţe înlocuire.

125 …………………………… 100
X ……………………………….. 16
X = 20 vieruşi înlocuire.

Prin diferenţa dintre necesarul de scrofiţe şi vieruşi de înlocuire şi necesarul de scroafe şi vieri reformaţi se obţine numărul de scrofiţe şi vieruşi reformaţi.

282 – 225 = 57 scrofiţe reformate
20 – 16  = 4 vieruşi reformaţi.

La realizarea planului de producţie se va ţine cont de numărul de porcine livrate şi de  greutatea medie de livrare a fiecărei categorii.

Centralizatorul planului de producţie

Faţă de cifra planificată de 1000 tone se realizează în plus cu 66,14 tone respectiv o depăşire cu 6,61 %.

Dacă dorim să cădem pe cifra planificată avem două posibilităţi, fie reducem greutatea de livrare a porcilor graşi fără să modificăm efectivele, fie din cifra de plan scădem  greutatea reformelor şi refacem de la început calculul, în acest caz efectivul se modifică.

Faţă de valorile prezentate în acest model de calcul, fiecare crescător de porcine poate să facă modificări în funcţie de planul pe care vrea să îl realizeze, de potenţialul genetic al porcinelor, de condiţiile de întreţinere şi furajare acordată şi de intensitatea de exploatare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 1(33)/2005