Recoltarea neglijentă, transportul şi depozitarea defectuoasă vatămă fructele, preţul putând să scadă catastrofal. Noii şi micii fermieri trebuie să cunoască deci câteva reguli de bază pe care cei cu experienţă le cunosc deja.

Momentul optim de recoltare trebuie ales cu cea mai mare atenţie, el precede maturitatea de consum cu de la 1-3 zile  la unele fructe până la 3-4 luni la altele. Maturitatea de consum este acea fază de evoluţie a fructelor în care ele au calităţile organoleptice maxime (textură structurală, gust şi aromă maximă). Ideal ar fi ca fructele să acumuleze aceste calităţi pe pom, dar acest lucru este imposibil deoarece ele se înmoaie, nu mai pot fi transportate, durata de păstrare se reduce considerabil, în plus o mare parte din fructe cad de pe pomi şi se vatămă.

De aceea fructele se culeg la începutul înmuierii pulpei (piersicile, caisele şi prunele), la începutul brunificării seminţelor (merele, perele şi gutuile). Această fază corespunde cu atingerea mărimii şi culorii caracteristice soiului şi cu uşurinţa desprinderii de ramura de rod. În mod ştiinţific, fructele se culeg la un anumit număr de zile de la scuturarea petalelor, care pentru merele de iarnă oscilează între 150 şi 170 zile în funcţie de soi.

Cel mai greu se stabileşte data culesului la merele şi mai ales la perele de iarnă.
Verile secetoase şi toride (chiar 2004) accelerează procesele biochimice şi fiziologice de maturare şi deci ne obligă la devansarea datei culesului.

Practic, căpşunile, zmeura, murele, coacăzele se culeg cu 1-2 zile înainte de maturitatea de consum, cireşele, vişinele, afinele, caisele şi prunele cu 2-4 zile mai înainte, piersicile cu 5-7 zile mai înainte, iar merele, perele de iarnă şi gutuile cu mult mai înainte. Nucile, alunele, migdalele şi castanele se scutură când cad cu uşurinţă şi se desprind fără dificultate din mezocarp (coaja verde) sau din involucru (alunele şi castanele).

Culesul se declanşază totuşi mai înainte căci nu putem culege toate fructele într-o singură zi. În prealabil trebuie să ne aprovizionăm cu recipiente de cules (găleţi de material plastic, saci speciali- ca o raniţă cu fundul mobil, ori lădiţe speciale). Recipienţii de colectare, transport şi în multe cazuri şi de păstrare pot fi lăzile tip P sau lăzile paletă de 120 x 120 x 40 cm.

Utilajele ce asigură accesul culegătorilor la fructe pot fi scările de diferite tipuri, banchete mobile tip sanie sau platforme cu locuri fixe la două sau trei înălţimi, autopropulsate sau tractate.

Culegătorii trebuie recrutaţi din timp, instruiţi şi cointeresaţi. Fructele se culeg prin prindere de peduncul în cazul cireşelor, vişinelor, unele pere şi prune şi obligatoriu la căpşuni şi prin tragere laterală. Merele, gutuile, piersicile, zmeura, murele se prind cu degetele sau cu mâna plină fără a le presa sau a le strânge  şi se desprind prin răsucire şi uşoară tragere laterală.

Fructele se aşează cu grijă în recipientul de cules iar transvazarea în recipientul de transport şi/sau de păstrare cu atenţie maximă.
Orice lovire, presare, zgârâiere vatămă celulele şi de aici încep procesele de degradare, apoi de putrezire (monilioze) sau alte boli de depozitare.

Tehnica culesului mai presupune adoptarea culesului integral sau pe etape, adică 2-3 treceri la fiecare soi şi culegerea fracţionată, a fructelor mari, avansate în coacere, iar restul la trecerea a doua sau a treia.

În mai multe etape (treceri) se culeg căpşunele, zmeura, murele, în două sau trei treceri cireşele, vişinile, caisele, prunele şi piersicile. Pentru a recolta o singură dată cireşele, vişinile şi eventual prunele destinate indusrializării (sirop, compot, dulceaţă) se stropesc cu soluţie de Ethrel 700-750 p.p.m.

O singură dată (culesul total) se pot recolta merele, perele şi gutuile. Cercetări recente arată că, şi la aceste specii culesul „pe alese” combinat cu sortarea determină creşterea producţiei şi a calităţii acesteia.

În continuare prezentăm câteva reguli care trebuie respectate la culesul fructelor:

• fructele se culeg după ce s-au uscat de ploaie sau de rouă;

• în zilele călduroase se suspendă culesul între orele 12-16, deoarece fructele au căldură specifică mare şi dacă sunt culese calde se răcesc greu;

• culesul se începe de la baza coroanei spre vârf şi de la exteriorul spre interiorul coroanei;

• lăzile cu fructe se vor depozita provizoriu până la colectare la umbra pomilor;

• este indicat să se cupleze recoltatul cu sortarea pe calităţi pentru a evita manipulările în plus care conduc la vătămarea fructelor.

Păstrarea fructelor de vară se face pentru perioade scurte la temperatura de ­2 – ­4° C , iar păstrarea merelor şi perelor de iarnă se face în depozite frigorifice cu atmosferă normală sau modificată la temperaturi de ­2 – ­4°C pentru mere şi -2 – ­2°C  pentru pere.

Trebuie să consideraţi recoltarea fructelor ca pe o acţiune de cea mai mare importanţă, căci numai în felul acesta le asiguraţi integritatea, evoluţia normală în coacere, durata de păstrare, iar în acest fel dumneavoastră veţi obţine preţuri bune asigurând astfel profitabilitatea sectorului pomicol.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(30)/2004