Odată cu speranţele integrării au apărut tot mai des întrebări de felul „Vom fi oare competitivi pe piaţa Uniunii?”

Din punct de vedere numeric, efectivele de ovine al României (circa 8-9 milioane) se situează alături de cele din o serie de ţări europene (Franţa, Italia, Portugalia), dar sub aspectul managementului, productivităţii şi valorificării producţiei, suntem la mare distanţă în urmă.

Crescătorii de ovine români înregistrează cel mai mare decalaj faţă de cei din Uniunea Europeană, dintre toţi parametrii productivi, pentru numărul de oi cu fătări gemelare la 100 oi fătate (prolificitate).
În ţările cu agricultură modernă prolificitatea la oi se situează între 150% la rasele rustice şi 200-225% la rasele perfecţionate.

Probleme prolificităţii a mai fost dezbătută în rândurile acestei reviste (nr. 14) cu doi ani în urmă.
Cu regret vă informez că în acest interval nu am văzut nici un fel de progres la majoritatea crescătorilor de oi pe care i-am vizitat.

Ba mai mult, în cadrul unui experiment în care am utilizat implante cu melatonină, efectuat pe oi de rasă Ţigaie, am obţinut după fătarea oilor 70% oi cu miei gemeni.
Nu mică mi-a fost surpriza când, după câteva săptămâni am ajuns la crescătorul la care am efectuat experimentul şi nici o oaie nu mai era cu doi miei.

La întrebarea mea unde este al doilea miel răspunsul a venit prompt din partea proprietarului cât şi a ciobanului. Unul din mieii gemeni, de la fiecare oaie, la câteva zile după fătare, l-au tăiat şi l-au dat la câini. Această întâmplare m-a marcat profund.

La sfârşitul discuţiei, văzând dezamăgirea şi dezaprobarea mea, a încercat să-şi motiveze gestul spunând „oile noastre nu duc doi miei şi mai bine un miel bun la oaie decât doi care să moară”.
Aceeaşi expresie, dar spusă mai răspicat am auzit-o şi de la prietenul meu Badea Ion, acum câţiva ani.
Acum însă Badea Ion… are altă părere.

De curând foarte încrezător şi mândru s-a prezentat cu miei frumoşi şi grei (între 25-30 kg) din aceia câte unul la oaie, la un complex de îngrăşare a mieilor, să-i vândă. Întâmplarea a făcut ca tot atunci să se întâlnească aici cu un consătean de-al lui, printre foarte puţini crescători care în ultimii ani au avut grijă de oile cu miei gemeni. Acesta vându-se mieii din fătări simple înainte de Paşti tot pentru îngrăşat, iar pe cei din fătările duble care erau mai mici atunci, ia mai îngrijit, să crească şi acum aveau 20-22 kg.

La recepţia mieilor surpriză mare. Preţul oferit pentru miei îngrăşaţi cu o greutate de peste 25 kg era de numai 40.000 lei/kg, iar pentru cei de 20-22 kg 50.000 lei/kg.
Practic au primit amândoi aceiaşi bani (1-1,2 milioane/miel), chiar dacă au vândut miei cu greutăţi diferite.

Badea Ion s-a încruntat lăsând fulgere din priviri. Cu siguranţă că îi treceau prin cap sudălmi grele.
Repetă într-una cu ciudă „no asta nu se poate. Cum io iau numai un milion pe un miel şi oaie, iar pricăjitul ăsta de vecin, două milioane pe oaie?” No asta nu-i bine. A plecat spre casă negru de ciudă şi bombănind în barbă.

După câteva zile m-a vizitat şi cu calm s-a destăinuit. Am trei sute de oi şi aveam de gând să mai cumpăr în toamnă, ca să ajung la cinci sute.
M-am gândit bine câteva zile şi cred că tot mai bine îi, să ţinem trei sute de oi bune, care să fete cât mai mulţi miei gemeni. No cum să fac?

Ai gândit bine şi de data aceasta, Bade Ioane.
Creşterea spectaculoasă a prolificităţii nu se poate realiza dintr-o dată de la un an la altul. Prolificitatea este dependentă de mai mulţi factori, genetici (rasă, ecotip, individ) şi de mediu (hrană, tratamente hormonale, vârsta oilor, greutatea oilor, sezonul de montă), dintre care doar unii pot fi controlaţi de crescătorii de oi.

Pentru a avea succes trebuie să respecţi următoarele:

• Mai întâi cu o lună înainte (1-10 august) de data planificată pentru începerea montelor (1-10 septembrie) vei începe treptat printr-o perioadă de două săptămâni să înţarci oile şi nu cum făceai până acum când le mulgeai şi în timpul montei, până în octombrie.

• Apoi, cu două săptămâni înainte de începerea campaniei de montă vei scoate toate oile reformă (bolnave cronic, în vârstă de peste 7-8 ani, slab productive, nărăvaşe etc) şi le vei înlocui cu mioare bine dezvoltate (40-50 kg).

• De acum urmează o parte foarte importantă, hrănirea stimulativă (flushing – a se citi flashing). Ca să ai rezultate, trebuie neapărat din timp să păstrezi o fâneaţă otăvită (cu înălţimea ierbii de 8-10 cm) sau o mirişte de păioase, înverzită.

Rezultate foarte bune se obţin atunci când oile păşunează cu două săptămâni înainte de montă (perioada de pregătire) şi pe toată perioada montei, pe o mirişte înverzită (de grâu, orz, ovăz) sau fâneaţă otăvită (iarbă de 8-10 cm). Foarte bune sunt şi culturile otăvite de lucernă sau trifoi, mai cu seamă cele care sunt în ultimul an de exploatare şi urmează să fie arate. Păşunile cu vegetaţie verde asigură proteina, vitaminele şi sărurile minerale necesare dar sunt deficitare în energie.

Pentru a satisface cerinţele atât de proteină cât şi de energie se recomandă păşunatul alternativ pe păşune cu vegetaţie verde (mirişti, fâneţe otăvite, trifoliere), o zi şi pe mirişti de porumb (asigură energia), în altă zi.

• Monta se va face fie în sistemul de montă cu grupe de rotaţie (berbecii se împart în două grupuri, un grup activează în turmă 1/40-50 oi 3-7 zile, un grup în refacere ţinuţi în boxe şi hrăniţi stimulativ cu masă verde, fân şi concentrate la discreţie) sau cel mai bine monta naturală dirijată în harem (fiecare berbec stă într-o boxă mare de 3 x 3 m unde se introduc zilnic 1-4 oi care se lasă în turmă în dimineaţa următoare).

Rezultate bune se obţin şi prin aplicarea sistemului de montă dirijată de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).

La începutul gestaţiei embrionul/embrionii se dezvoltă liber în uter până în jurul zilei 16 de la montă, când începe implantarea în mucoasa uterină. Înfometarea oilor pe o perioadă de câteva zile fie datorită unei perioade ploioase prelungite, fie datorită lenei crescătorului, va antrena mortalitatea embrionilor (20-40%) mai cu seamă la oile cu gestaţie dublă.

Dacă plouă mai mult de 2-3 zile pentru a evita pierderile embrionare, va trebui ca pe lângă masa verde, să asiguri la oi un supliment de 400-500 orz până revine timpul bun.

După implantare embrionul devine treptat fetus iar pierderile datorate unor perioade scurte de înfometare sunt mult mai reduse. De regulă, toamna, nu sunt probleme cu furajarea oilor.

Dacă ai făcut toate acestea bade Ioane, ai şanse mari ca cel puţin 40-50% din oi să fie cu gestaţie dublă, chiar şi la rasa Ţurcană.
Dar, de la instalarea gestaţiei până la fătare mai este cale lungă…

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(30)/2004