Totuşi, această pasăre tradiţională, la începutul anilor ’50 a căzut în desuitudine datorită castrării chimice (hormonal).

La începutul anilor ’90, claponul redevine interesant datorită tendinţei pieţei cărnii de a crea noi nişe alimentare cu caracter ecologic şi tradiţional.

Claponul tradiţional se obţine din cocoşei de 6 – 8 săptămâni, castraţi chirurgical. Rasele cele mai bune sunt cele cu o creştere lentă. În Franţa (care este cea mai mare producătoare, peste 2 milioane/an) se recomandă rasa Bresse, aceasta fiind singura din lume cu A.O.C., adică cu denumire de origine controlată (D.O.C.) ca şi vinurile nobile.

Tehnologia de creştere constă în creşterea la păşune în spaţii înierbate timp de 5 – 6 luni. Hrănirea se face cu cereale şi proteaginoase de origine vegetală, ca supliment la păşunat. La rasa Bresse, finisajul se face cu porumb şi grâu înmuiat în lapte. Finisajul se face la vârsta de 7 – 8 luni, în cuşti de lemn (numite epinete), în condiţii de semiobscuritate.

PASĂREA ECOLOGICĂ…

Preţul de valorificare a cărnii poate să ajungă de la 10 – 12 Euro/kg până la 40 – 50 Euro în cazul claponilor Bresse. Preţul variază în funcţie de tipul de creştere: intensiv, extensiv, labelle – rouge sau Bresse.

Recomandăm şi în România această pasăre care, în urmă cu 50 de ani era cunoscută în toate satele noastre ca doică la puii de găină şi ca delicatesă la toate curţile boiereşti. În Franţa şi mai nou în Italia, Israel, Spania sau SUA este o pasăre festivă, gătită la sărbători.

Ţara noastră ar putea deveni un bun producător pentru această pasăre ecologică, excepţional de gustoasă şi foarte bine plătită.

Carcasa de clapon se prezintă eviscerată, iar penele de pe cap şi coadă se lasă nejumulite pentru a nu induce clienţii în eroare. În general, greutatea carcasei este în jur de 3,5 – 5,5 kg, în funcţie de rasă şi modul de exploatare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004